Caracatita

Daca este intru totul laudabila intentia presedintelui Traian Basescu de a starpi marea coruptie, trecand aceasta problema in domeniul sensibil al sigurantei nationale, sa mi se permita sa am dubii (macar pe termen scurt) privind succesul unei asemenea actiuni de proportii. Cauza principala a previzibilului esec in aceasta batalie mi se pare perfect decelabila: in cei 15 ani care au trecut de la evenimentele din Decembrie ''89, s-a format o asemenea increngatura de interese de tip mafiot (nu numai ale PSD-ului), incat, pentru a avea cat de de cat sanse de reusita, infruntarea dintre parti ar trebui sa cuprinda un numar egal de combatanti, adica la cati (mari) corupti, atatia procurori curati, profesionisti de clasa, incoruptibili. Ca sa nu mai spun ca si acestia din urma ar trebui dublati de judecatori de acelasi calibru, cel putin ca virgula cinste. Or, tare ma tem ca in sumedenia de brate ale caracatitei ce sugruma azi Romania, exista unul, cel putin, apartinand magistraturii. Ei, asta de cine sa fie retezat?
Cu necesara prezumtie de nevinovatie care trebuie acordata "baronului" Nicolae Mischie, nu poti, totusi, sa nu te intrebi de ce li se dau procurorilor gorjeni doar cinci zile pentru finalizarea cercetarilor in acest caz. Ai deseori senzatia ca toate revocarile, neprelungirile de mandat s.a.m.d. nu au alt scop decat de a-i permite celui in cauza sa-si acopere urmele si sa-i dea posibilitatea sa mai arunce in tocatorul de hartii actele ce-l incrimineaza.
Poate ca e bine ca macar unei parti din cei suspectati i se arata pisica. Ca ea, pisica basesciana, inca n-a inceput sa zgarie, e alta problema. Ramanem in asteptare.

---

Despre autor: