Uciderea economiei ruse

Vreau ca Rusia sa fie o tara plictisitoare - cel putin pentru urmatoarele decenii. In secolul XX, Rusia a avut parte de tot felul de ridicari si experimente sociale care au atras atentia intregii lumi. O pauza este esentiala.
Acest obiectiv parea sa poata fi atins in prima jumatate a lui 2003. Corespondentii straini acreditati la Moscova se plangeau ca nimic nu se intampla in Rusia lui Putin. Investitiile in economia ruseasca cresteau cu repeziciune. Din nefericire, conducatorii Rusiei nu sunt obisnuiti sa-si lase poporul si lumea intreaga pentru multa vreme fara sa le ofere ceva la care sa se holbeze.
Cuvantul de ordine printre investitorii majori este inertia. E nevoie de timp pentru a lua o decizie daca investesti sau nu intr-un proiect, iar din momentul luarii unei decizii este mai greu sa opresti repede acest proces. Guvernul Rusiei se straduie acum sa dovedeasca ca, desi e dificil, este posibil sa sfidezi legile fizicii afacerilor si sa ucizi investitii aflate in desfasurare.
Cand Mihail Hodorkovski si alti directori ai Yukos au fost arestati anul trecut, corporatiile care investeau sau erau interesate sa investeasca in Rusia erau pregatite sa interpreteze aceste evenimente ca pe un incident izolat, declansat de agenda politica a directorului Yukos. Nu mai conta faptul ca in a doua jumatate a lui 2003 devenise evident ca Guvernul de la Kiev intentiona sa se foloseasca de mijloacele legale - solicitari masive de impozite - pentru a distruge aceasta companie.
Cand doar o companie se confrunta cu probleme legale si financiare, investitorii care au luat decizia sa-si transfere banii in Rusia erau gata sa ignore aceasta evolutie. "Trebuie sa fie o exceptie", si-au tot repetat ei, ca un fel de mantra sau rugaciune. Am mai auzit ceva asemanator atunci cand se discuta problemele Rusiei: "Doar terminati cu afacerea Yukos. Nu ne pasa cum, doar incheiati-o".
Din nefericire ginul a iesit din sticla. Pe parcursul lui 2004, a devenit din ce in ce mai clar ca aparatul de securitate interna a Rusiei a dobandit puterea dominanta in deciziile privind problemele politice si economice. Structurile de securitate au dezvoltat o preferinta speciala pentru acest gen de activitate si s-au bucurat de noile responsabilitati. In mai multe privinte au inceput sa considere combaterea marilor afaceri ca fiind ceva asemanator cu combaterea terorismului. Intr-adevar, acestea au ceva in comun: lupta nu se sfarseste.
Din ce in ce mai multe taxe sunt produse, si nu doar impotriva Yukos. Cresterile de impozite pentru compania de telecomunicatii Vympelkom (una dintre firmele de frunte ale Rusiei, prima care a fost inclusa la bursa din New York in anii '90) au trimis un semnal clar investitorilor: nimeni nu este in siguranta. De fapt, documente oficiale chiar au declansat intrebari referitoare la legitimitatea privatizarii companiilor ruse de frunte in anii '90, ceea ce a deschis discutia privind revizuirea rezultatelor acestor privatizari. In mod asemanator, British Petroleum, care a investit in Rusia mai mult decat orice alta companie, a descoperit recent ca drepturile sale asupra campurilor de gaze Kovytkino nu sunt garantate sub nici o forma. Se pare ca aceasta proprietate poate fi revendicata de statul rus in orice moment.
Tendintele alarmante pe care le vedem ar putea sa dureze putin si sa nu aiba consecinte serioase. Cresterea economica socialista este un proces care nu poate (sau nu ar trebui) sa fie oprit cu usurinta.
In orice caz, daca autoritatile isi continua eforturile de destabilizare a economiei Rusiei, tendintele de perturbare actuale ar putea prinde radacini. In acest caz, Rusia ar putea uita de obtinerea unei cresteri economice rapide si stabile de care a avut parte China. In loc de asta, rusii ar putea sa se trezeasca in situatia de a trebui sa evite o criza economica.
Bineinteles, nimeni nu poate sa prevada aparitia unei astfel de crize. Insa un lucru e sigur: vom afla in curand in ce directie au ales guvernantii sa indrepte Rusia. Anul acesta ar putea fi un an decisiv pentru Rusia.
Igor Gaidar a fost primul premier democratic al Rusiei, in prezent este directorul Institutului pentru Economii in Tranzitie.
Copyright: Project Syndicate, ianuarie 2005

---

Despre autor: