Prima traducere a VULGATEI in limba romana

Valorificarea patrimoniului cultural in editii de mare imagine este insemnul de noblete a culturilor din viitoarea Europa Unita. Institutul de Istorie "George Barit" din Cluj-Napoca a preluat, primul la noi, stafeta acestui "capitol" de integrare, prin editia monumentala a Bibliei de la Blaj din 1795, retiparita in anul 2000 in colaborare cu Scaunul Apostolic de la Roma. Urmarea acestui eveniment a fost, dupa cum se stie, acceptul Papei Ioan Paul II de a fi - in pofida cutumelor nemiscate pana atunci ale statutului pontifical - membru de onoare al Academiei Romane, fapt unic in istoria bimilenara a papalitatii si, desigur, a Academiei Romane, singura institutie stiintifica din lume care a avut vreodata sau are un Papa intre membrii sai.
La sfarsitul anului trecut s-a incheiat activitatea de redactare a noi Biblii istorice realizate la Blaj: traducerea Vulgatei, a Bibliei occidentale sau a Bibliei lui Ieronim, cum apare ea denumita in diverse surse. Detalii despre importanta lucrarii in convorbirea cu specialistii care coordoneaza acest program academic prioritar, aceiasi ca in cazul editiei din anul 2.000 - acad. CAMIL MURESANU, directorul Institutului "George Barit" al Academiei Romane si cunoscutul istoric al culturii, dr. IOAN CHINDRIS, secretarul stiintific al aceluiasi institut.
Curand o sa apara Biblia lui Petru Pavel Aron.
C. M. Propriu-zis nu a lui, sau nu numai a lui. I se spune astfel pentru ca acest episcop-carturar a fost initiatorul traducerii, asa cum a fost si al editarii unei salbe intregi de carti romanesti, in anii pastoriei sale relativ scurte: 1752 - 1764. Nu este mai putin adevarat ca ierarhul blajean a lucrat cot la cot cu un grup restrans de traducatori, asumandu-si chiar partea cea mai consistenta a versiunii romanesti.
De altfel chiar domnul presedinte Eugen Simion a "dat startul" editarii Bibliei lui Petru Pavel Aron, la Roma, cu ocazia lansarii la Accademia di Romania a "Bibliei de la Blaj", cu o zi inaintea intalnirii istorice cu Papa Ioan Paul II. Din alocutiunea domnului Ioan Chindris la lansare a reiesit faptul ca intre manuscrisele inedite ale scolii Ardelene se afla o Biblie inedita, anterioara celei a lui Samuil Micu.
I. C. Imi amintesc expresia de uimire a domnului presedinte care dupa lansare ne-a poruncit aproape sa luam imediat in lucru si aceasta opera, promitand intregul sprijin si recunoastere din partea conducerii Academiei Romane.
Unde se pastreaza manuscrisul acestei Biblii?
I. C. La Biblioteca Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Romane exista un foarte bogat fond de manuscrise ale Scolii Ardelene. In fondul foarte bogat de manuscrise ale Scolii Ardelene de la Biblioteca Filialei din Cluj-Napoca se afla si aceasta Biblie, in doua versiuni: varianta de lucru sau "ciorna" (V1; text cu lacune) si varianta curata, pregatita inca atunci pentru tipar, care nu s-a finalizat (V2). Lucram, fireste, dupa V2 (ms. 29, 19, 28 si 20, in ordinea cartilor biblice), dar in corelatie permanenta cu V1 (ms. 30, 25, 68, 23, 21, 18 si 22).
Ce oare l-a determinat sa puna inceput acestei lucrari?
I. C. Il "cunosc" pe Aron si cred ca omul a gandit in termeni culturali, dupa o expresie a istoricului Virgil Candea. Exista o Septuaginta ortodoxa de mare prestigiu intre romani: Biblia de la Bucuresti. De ce n-ar fi trebuit si una occidentala, catolica? In anii 1760 - 1761, Aron si calugarii de la Blaj raspund afirmativ acestei intrebari, prin traducerea pe care o scoatem acum din colbul uitarii.
Biblia de la Blaj reeditata la Roma este o editie cu caracter diplomatic (in intelesul filologic al cuvantului), dublat de cel reprezentativ, imagistic. O carte-monument in sine. Se va repeta cazul?
C. M. Din nou da si nu. Dorinta noastra este ca editia sa apara in aceleasi conditii poligrafice care impresioneaza la Biblia lui Samuil Micu. Intre coperte cititorul se va intalni insa cu un demers stiintific mai accentuat. Traducerea lui Micu era rara, dar nu necunoscuta. Aceasta de acum este total ignorata. Il punem pe cititor in contact cu cuvintele primei traduceri a unui text masiv latinesc din intreaga noastra cultura. Editia este in primul rand o hermeneutica a cuvantului romanesc, o "geografie" a acestuia, din ratiuni pe care le vom explica in aparatul critic.
I. C. Editia va fi tiparita in patru volume usor consultabile, de formatul si eleganta editiei din 2.000. O noutate este tratarea autonoma a cartilor biblice, care vor fi urmate de cuvintele "geografiate" si de facsimilele filelor de manuscris pertinente de cartea respectiva. Estetica editiei creste si ea nemasurat prin aceasta topografie.
C. M. Estetica va fi accentuata o data in plus prin reproducerea tuturor imaginilor grafice din exemplarul Bibliei Sacra tiparita la Venetia in 1690, pe care au tradus-o blajenii nostri. Pentru ca Biblia lui Petru Pavel Aron este - a se retine! - unica versiune romaneasca a Vulgatei din toate timpurile, dorim sa refacem si grafic atmosfera Vulgatelor in care s-au miscat traducatorii de la Blaj.
O intrebare care vine de la sine: cui va adresati cu aceasta editie?
I. C. "Dati cezarului!..." Cezarul, in cazul nostru, este exegetul istoriei limbii literare. Sensul stiintific al unei asemenea editii se insinueaza insa si teologului, istoricului literar, sociologului, pentru a se prelungi inspre aria culturii in intelesul cel mai larg, cu referire la iubitorul "antichitatilor" culturii noastre, cititorul de obste, pe care il pune in contact viu cu felul cum stramosii sai rosteau cuvantul divin. Insist insa asupra respectului obligatoriu fata de marea mostenire culturala.
Sa ne oprim la cel pe care il considerati esential: istoria limbii.
I. C. Aron si calugarii sai cu pregatire catolica si occidentala aveau o misiune istovitoare: curatirea limbii romane de zgura maghiarismelor parazitare cu care au impestritat-o, pana la neinteligibil, tipariturile romano-calvine din secolul al XVII-lea, tiparite la Alba Iulia. Au reusit. Elementele de acest fel sunt numarabile pe degete, mai putin maghiarismele asimilate ab antiquo, care exista si astazi in limba. Dar cu ce sa inlocuiasca aceasta limba stricata? Stim ca limba romana literara a fost stabilita, in structurile ei fundamentale, abia de Samuil Micu. In lipsa unui organon modern si legiferat la scara nationala, traducatorii de la 1760 - 1761 au adoptat graiul romanesc popular din Ardeal. Mai exact din partea nordica a provinciei, peste Mures, de unde erau nativi toti traducatorii: Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, Grigore Maior, Silvestru Caliani, Gherontie Cotorea. Transpunerea Vulgatei latine in acest grai este de un pitoresc si de o frumusete fara seaman. Filologul va gasi transpuneri lesnicioase ale unor rostiri latine, care aici se pastrau de la formarea poporului si limbii romane, fapt atestat inca de manuscrisele precoresiene de provenienta nord-ardeleana. Una peste alta, Biblia lui Aron surprinde, intr-un text de maxima amploare, limba "literara" ardeleana precursoare codificarii nationale operate de Samuil Micu. Conservata ca intr-o capsula a timpului, aceasta limba absolut necercetata sunt sigur ca va oferi specialistilor un material de studiu pretios.
Cand ati inceput efectiv munca la editie si in ce stadiu se afla realizarea ei?
C. M. Se lucreaza de doi ani. In anul 2004 editia a fost agreata de Academia Romana ca tema prioritara, fapt care a accelerat, prin substratul logistic, munca noastra. Practic, editia va fi terminata stiintific la sfarsitul acestui an. Tema prioritara pe aceasta editie se prelungeste insa, cu sprijinul domnului presedinte Eugen Simion, pana la 31 mai 2005. Avem semnale fericite ca in anul acesta editia va iesi de sub tipar.

---

Despre autor: