PANTEONUL ROMANESC

Ceremonial bahic, de origine tracica, desfasurat in ziua de 1 februarie, numita Trif, cand moare si renaste simbolic, printr-un rit funerar de incinerare, divinitatea adorata, sinonim cu Gurbanul Viilor. Obiceiul incepe in dimineata zilei prin strigate puternice: Hai sa mergem la Gurbanul!, anunt identic cu chemarea la un alt scenariu al mortii si renasterii divine prin foc, Focul lui Sumedru. Imbracati sarbatoreste, barbatii merg in camp, la plantatiile de vita de vie, de obicei in sanii trase de cai impodobiti cu coarde de vita de vie. Fiecare proprietar isi dezgroapa sticla sau plosca cu vin ingropata toamna, taie corzi cu care se incinge peste piept, isi face cununita pe cap si cingatoare in brau, efectueaza diferite practici magice care garanteaza rod bogat si protectie impotriva daunatorilor in noul an si apoi participa la petrecerea comuna, organizata in jurul focului aprins pe o inaltime. Acolo mananca, beau, joaca in jurul flacarilor, sar peste foc, stropesc cu vin jaragaiul incins. Seara se intorc in sat cu faclii aprinse si continua petrecerea pe grupe de familii. Anul vechi, reprezentat de coardele vitei de vie arse pe rug si de vinul aruncat in foc, devine, printr-un rit funerar de incinerare, An Nou.
Faur (faurar, faurariu)
Personificare a lunii februarie, al carei nume se leaga de mesterii fauri, lucratori ai fierului. In luna lui Faur, fierarii pregateau uneltele de munca, ascuteau sau confectionau fiarele sau cutitele de plug pentru sezonul agrar care incepea la Macinici. Pentru ca are numai 28 (29) de zile, Faur este considerat fratele cel mic al celorlalte luni. Timpul schimbator din aceasta luna reflecta capriciile copilului Faur: cand rade si zambeste e timp frumos, cand plange bate viscolul, cand e suparat da ger de crapa pietrele. El intra in conflict cu Martie care, dupa ce i-a cerut cateva zile friguroase pentru a-i strica florile fratelui Prier, refuza sa i le inapoieze. Asa explica poporul numarul mai mic de zile ale lunii februarie si timpul capricios de la inceputul lunii martie. In cursul acestei luni se incheiau sezatorile si, impreuna cu acestea, distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna. Apropierea sezonului agrar aducea in prim-plan preocuparile economice: ingrijirea atenta a vitelor de munca, repararea uneltelor si atelajelor agrare, pregatirea semintelor pentru semanat etc. Divinitatile populare din cursul lunii Faur sunt, precum timpul, tinere. Unele, precum Vlasie (11 feb.), Dragobete (24 feb.), dezleaga limba pasarilor de padure pentru a canta.
Martinii de iarna
Divinitati preistorice, patroni ai ursilor, praznuiti la inceputul lunii februarie (intre 1 si 3) pentru protectia vitelor de fiarele padurii. Cel mai puternic si mai periculos dintre ei, Martinul cel Mare, este sarbatorit in ziua de 2 feb., numita si Mos Martin sau Ziua Ursului. (...)
Stretenie
Divinitate meteorologica raspunzatoare de modificarile climatice de la inceputul lunii februarie (2 feb.). Stretenia, traducerea slavona a sarbatorii crestine intampinarea Domnului, a devenit in calendarul popular numele unei divinitati meteorologice feminine. Comportamentul contradictoriu al Streteniei, asemanator cu al Babei Dochia, este reflectat de schimbarile climatice imprevizibile ce le hotaraste: daca in 2 feb. este iarna grea, ea aduce primavara si caldura, daca este timp frumos si primavaratic, intoarce iarna si frigul.
Treisfetite
Denumire populara a celor trei mari ierarhi, celebrati in calendarul ortodox in ziua de 30 ianuarie, dar si personificare a grupului de stele din mijlocul Constelatiei Orion, sinonima cu cei trei Crai, Craii de la Rasarit, Cingatoarea Regelui. In asociere cu alte stele din apropiere, ele formeaza diferite constelatii cu nume de unelte agrare (Rarita, Plugul, Grebla) si mestesugaresti (Sfredelul Mare, Spitelnicul).
Trif
Reprezentare mitica in Panteonul romanesc, patron al lupilor, omizilor, lacustelor, viermilor si gandacilor, sinonim cu Trif Nebunul, Trifonul Viermilor. A preluat numele si data de celebrare ale Sf. Mucenic Trifon (1 feb.) si indica perioada fatatului ursilor si punerii in miscare a sevei in butucii vitei de vie si in tulpinile pomilor fructiferi. Activitatea practica obisnuita in aceasta zi era sfintirea apelor si apoi stropirea pomilor si viilor, practica magica numita in sudul Romaniei Trifanitul Viilor.

---

Despre autor: