Vietile unui critic literar

Maine, de la ora 18.00, la Goethe-Institut Bukarest va avea loc lansarea volumului "Viata mea" (Mein Leben) de Marcel Reich-Ranicki (foto), aparut in limba romana la Editura Hasefer. Vor vorbi despre personalitatea celui mai mare critic literar contemporan din Germania Dan C. Mihailescu, scriitor si critic literar, si Al. Sahighian, traducatorul cartii. Vor mai lua cuvantul Sabine Hentzsch, directoarea Goethe-Institut Bukarest, si Iulian Sorin, secretarul general al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania. Discutiile vor fi completate de proiectia video a unei selectii din emisiunile literare moderate de Marcel Reich Ranicki. Marcel Reich Ranicki este de departe cel mai cunoscut si mai respectat critic literar german al ultimelor decenii. Nascut in 1920, supravietuitor al deportarilor naziste si al ghetoului din Varsovia, a facut cariera diplomatica in Polonia pana in 1958, pentru ca apoi sa revina in Germania si, in foarte scurt timp, sa devina una dintre cele mai autoritare voci ale criticii literare germane. Rubricile sale permanente in ziare de mare tiraj i-au conferit in timp statutul de instanta suprema in lumea literara germana, dar a devenit cu adevarat popular in 1988, odata cu emisiunea literara TV "Literarisches Quartett" pe care moderat-o peste un deceniu. Volumul autobiografic, "Viata mea", aparut in 1999, la editura Deutsche Verlags-Anstalt, l-a adus din nou pe Reich Ranicki, la aproape 80 de ani, in atentia publicului, batand recordurile de vanzari in Germania si ramanand in fruntea topului mai mult de un an. Vanduta in mai mult de un milion de exemplare si tradusa in 17 tari, "Viata mea" nu este doar o panorama a literaturii germane de dupa razboi, ci si impresionanta poveste a unui invingator, despre care "Die Spiegel" scrie: "Cartea este orice altceva, numai zgomotoasa nu; ea tulbura prin linistea muta a groazei, prin formulari subtil-aluzive, polemice treceri sub tacere, prin laconism si delicatete. Maestrul cartilor, mult ocaratul, sangerosul tiran al literaturii, se arata aici vulnerabil, adeseori autocritic si aproape ramas fara grai, de parca ar fi fost biruit de propria-i viata."
Evreu polonez, Reich Ranicki a fost nevoit de autoritatile naziste sa paraseasca in 1940 Berlinul adoptiv, intorcandu-se in Varsovia. Internat impreuna cu parintii si fratele mai mare in ghetou, viitorul critic (care n-a studiat niciodata literatura la universitate) a supravietuit lucrand ca traducator, ceea ce ii aducea mult-cautatul "numar de viata", si colaborand in acelasi timp, cu cronici muzicale semnate Wiktor Hart, la "Gazeta zydowska" (publicatie propagandistic-colaborationista, dar cu o sectiune dedicata culturii evreiesti). Doar Marcel si sotia sa, Tosia, au scapat din ghetoul polonez, reusind sa evadeze si sa se ascunda apoi intr-o casa parasita din zona ariana a orasului, pe cand restul familiei a pierit in lagarele de concentrare. Cariera de critic literar, Marcel Reich Ranicki si-a inceput-o la "Die Zeit" si "Frankfurter Allgemeine Zeitung", iar mai tarziu emisiunea lui de televiziune, in care incerca sa faca populara literatura inalta in Germania, aducea in fata ecranului doua milioane de spectatori (o carte laudata de Ranicki sarea imediat in vanzari la peste 100.000 de exemplare). Om cu un bun simt al umorului, Marcel Reich Ranicki a acceptat in urma cu cativa ani - pentru prima si ultima oara - sa faca publicitate unei carti, numind-o "un triumf al obiectivitatii" si "toate cartile sunt prea groase, mai putin aceasta". Era vorba despre cartea... de telefon, promovata astfel de compania nationala Deutsche Telecom.
Unanim respectat de scriitori si cititori, Ranicki nu e si iubit in aceeasi masura; conflictele sale cu prozatori din aceeasi generatie (precum premiantul Nobel Gunter Grass) sunt de notorietate, dar singurul care a declansat o dezbatere publica a fost cel cu romancierul si dramaturgul Martin Walser. Walser a publicat aproape in acelasi timp cu autobiografia lui Reich Ranicki romanul "Moartea unui critic", al carui personaj principal era in mod evident moderatorul lui "Literarisches Quartett". Considerata anti-semita si respinsa la publicarea in serial de catre "Die Zeit" (al carei editor i-a trimis autorului o scrisoare deschisa in care isi motiva refuzul de a-l tipari) cartea a starnit vii proteste, mai putin din partea tocmai a celui vizat: "Singurul lucru care ma deranjeaza e ca romanul e prost. Cel mai bun mod de a razbuna pe critici, spune omul a carui misiune in viata a fost sa aleaga graul de neghina literaturii contemporane lui, e ca data viitoare sa scrii o carte foarte buna." (I.P.)

---

Despre autor: