Tranzitia continua in partide

Romania are mari sanse sa devina noul bolnav din interiorul Uniunii Europene. Este o tara saracita, divizata social, bantuita de coruptie. Mediul politic, de la care se asteapta salvarea, reflecta starea sistemului: o parte a populatiei se teme de reforme, o alta vrea sa le promoveze.
Sunt consideratii desprinse dintr-o analiza difuzata, in toiul alegerilor din Romania, de un think-tank din Chicago. E greu sa-i contrazici pe americani. Chiar daca premierul Tariceanu anunta sfarsitul tranzitiei - probabil pe baza statisticilor super-optimiste mostenite de la puterea pesedista. Tranzitia nu s-a incheiat nici macar in "sala motoarelor", adica la nivelul institutiilor administrative, economice, juridice si politice, care asigura functionarea sistemului. Lasam primele trei etaje in grija guvernantilor, intrucat sunt supuse deja terapiei de soc bazata pe anti-coruptie si reforma fiscala. Insa, masurile care pot duce la insanatosirea "bolnavului" sunt rodul vointei politice a partidelor care compun in acest moment Executivul: PNL, PD, UDMR, PUR. Daca "vracii" nu se mai inteleg intre ei, "bolnavul" va fi scos de sub perfuzii, pentru o vreme. Apoi, cine stie cat va mai dura tratamentul, o data intrerupt? Va mai avea el efect? Putin probabil. Fie numai din acest motiv, manevrele care vor avea loc in prima parte a anului la nivelul partidelor politice romanesti conteaza enorm.
Primii vor avea congres liberalii. Pe ordinea de zi vor figura teme importante, interdependente. Rolul de prima vioara a unei guvernari de coalitie, pe care PNL il joaca acum, implica multe responsabilitati si riscuri mari. Vezi PNTCD in legislatura 1996-2000. In primul rand, in plan intern, delegatii la Congresul PNL vor trebui sa-si puna la punct partidul. Sa vada cata putere vor oferi fiecarei structuri de conducere, de la presedintele formatiunii si pana la ultimul membru din, sa zicem, filiala Covasna. Apoi, liberalii vor avea de transat tema reorganizarii, foarte importanta si ea. Aici va fi cap de afis fuziunea cu PD. Prin absorbtie, cel mai probabil, intrucat este greu de crezut ca liberalii vor accepta sa renunte la identitate doar de dragul unui carnet de "popular" impartit cu democratii. Iar Tariceanu ocupa inca onorabila functie de vicepresedinte al ELRD, partidul liberalilor europeni. Se intrezareste, astfel, adoptarea unei rezolutii sumare, care sa lase deschisa calea spre dialog. In rest, vor fi luari de cuvant, in sensul intaririi partidului, promovarii tinerilor, reafirmarii principiilor etc. La fel ca si la adunarile anterioare. Elementul de noutate tine de conjunctura si va fi negociat in culise. El se numeste "pentru un loc caldut in structurile descentralizate" si este un lucru "normal", "firesc" pentru un partid ajuns la putere in Romania.
PD, colegul de Alianta, are congres abia in mai. Cam tarziu. Cum va conduce pana atunci partidul saracu' Emil Boc? Va putea el face fata obositoarei navete Cluj - Bucuresti? Cand sa mai vizioneze talk-show-urile in care seful statului isi exprima punctul de vedere cu privire la evolutia PD? Cum ramane, apoi, cu statutul de membru al Internationalei Socialiste? Vor renunta democratii la el numai de dragul unei incerte cotituri catre popularii europeni? Acestor framantari li se vor adauga altele in zilele urmatoare.
Urmatoarea formatiune, UDMR, are probleme specifice. Trebuie sa faca fata atat concurentei pe piata (UCM va deveni partid), cat si erodarii de imagine cauzate de guvernare. PUR - ultimul partid de pe lista Executivului - patineaza pe muchie de cutit. Deocamdata, umanistii dau consistenta Puterii, dar si sperante Opozitiei, mentinand un echilibru instabil. Nici in interiorul UDMR, dar nici in al PUR, nu bate vant de schimbare.
In cealalta tabara, PSD si PRM isi ling ranile. Trezindu-se in opozitie si cu Ion Iliescu pe cap, fostul partid de guvernamant se reformeaza in felul sau. Se coace o conducere bicefala, colegiala sau cum s-o mai numi, apar grupuri de reactie rapida croite sa sanctioneze greselile guvernantilor. Importanta este aparenta de unitate. Altfel, cosmarul ApR, intamplat in urma cu opt ani, s-ar putea repeta. Pentru ca multi pot juca acum rolul banosului Costea. Previzibil, partidul lui Vadim a dezgropat dupa alegeri vechiul mesaj ultra-nationalist, satanizand lideri maghiari. Cat timp "tribunul" ramane in frunte, PRM este condamnat la opozitie. Iar daca Vadim nu mai e, PRM va intra intr-o cadere libera, oprindu-se sub pragul parlamentar, langa PUNR.
Starea de fapt descrisa mai sus subliniaza o parte dintre framantarile actuale ale mediului politic. Este un semn ca tranzitia in sanul partidelor politice nu s-a incheiat, iar acest amanunt pune sub semnul intrebarii orice proiect reformator de interes general. Mai ales in conditiile in care unele partide ajunse la putere cauta sa isi refaca profilul identitar. Ar fi bine sa reflecteze la profetia sociologului care, intrebat care va fi rezultatul scrutinului din 2004, a raspuns cam asa: Nu stiu cine va castiga alegerile in 2004, dar stiu ca acela care va reusi acest lucru va pierde alegerile din 2008.

---

Despre autor: