2004 a fost, spun cronicarii culturali occidentali, un an de glorie pentru filmul documentar, care, prin "Fahrenheit 9/11" al lui Michael Moore, a obtinut chiar - o extrema raritate - marele premiu al Festivalului de la Cannes. In Romania, tot un doc
2004 a fost, spun cronicarii culturali occidentali, un an de glorie pentru filmul documentar, care, prin "Fahrenheit 9/11" al lui Michael Moore, a obtinut chiar - o extrema raritate - marele premiu al Festivalului de la Cannes. In Romania, tot un documentar, "Marele Jaf Comunist", al lui Alexandru Solomon, e una din putinele investitii reusite, in lung-metraj, ale CNC-ului (dar e o coproductie europeana), in conditiile in care Studiourile Sahia sunt intr-o prelungita agonie, iar singurul producator constant de film documentar si docu-drama a ramas Televiziunea Romana.
Unul dintre realizatorii de astfel de documentare de televiziune este un absolvent de istorie-filozofie si scenaristica, Radu Gaina, autor al unor docu-drame despre opera lui Dostoievski si mistica rusa sau al unor filme de televiziune despre tensiunile din Republica Moldova.
Scenaristica e o sectie cumva disputata in UNATC, care nu se stie foarte bine unde duce. Se pare ca uneori duce la documentar.
De la scenaristica poti pleca spre orice, si spre filmul de fictiune, si spre documentar, iar eu, desi venisem la Bucuresti pentru filmul de fictiune, am descoperit virtutile documentarului prin intermediul unor profesori deosebiti de la UNATC (Carabat, Littera), si al unor filme de exceptie, cum e "Nanouk", si am inceput sa-mi doresc sa fac asta. Sunt si alte pelicule extraordinare, "Omul cu aparatul de filmat", "Pamant fara paine", filmul lui Bunuel, apoi "Pamantul se cutremura", filmul lui Visconti.
Astazi poate, pe undeva, realitatea este atat de dura, incat oarecum trebuie retusata, daca nu reconfigurata. Documentarul trebuie sa se plieze si sa extraga din aceasta realitate fascinanta, bulversanta, ceea ce are o definitie constructiva pentru fiinta umana si se apropie de o zona de reflectie in care noi sa devenim mai atenti la noi si la lumea din jur.
Intr-o tara care n-are destui bani nici pentru film de fictiune, iar refugiul final pentru regizorii de film a ajuns televiziunea, e documentarul pe moarte?
N-as crede. Exista o vana puternica, un filon bine asezat in documentar. Foarte multi oameni s-au retras spre documentar, foarte multi oameni importanti, poate nu destul de cunoscuti tocmai din cauza acestui statut al documentarului, care nu e foarte spectaculos in sine, nu-ti aduce glorie imediata, surle si trambite.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.