Sa continuam, altfel

Ne reluam activitatea, an de an, inghesuiti intre sperante si deznadejde, cu un ochi vesel si unul trist, osciland intre paharul pe jumatate gol si cel pe jumatate plin, visand si temandu-ne de ceea ce va veni. Este un nou inceput, dar este si o continuare - fiecare dintre aceste definitii contine, inevitabil, oportunitati si amenintari. Pe plan personal, pentru grup si comunitate, la nivel general.
Admir, cu un pic de invidie chiar, pe cei ce sunt capabili sa stearga cu buretele si sa porneasca noul drum cu incredere nemarginita, entuziasm, forta..., punand intre paranteze neimplinirile sau erorile anterioare, incercand sa umple "gaurile" din mers, fara a-si reduce viteza mersului inainte. Am senzatia ca asa eram si eu, odinioara, si pot spune ca ma simteam foarte bine. Pe de alta parte, optimismul exagerat si minimalizarea nereusitei constituie, in fapt, amorsele esecului si trebuie sa fii foarte norocos pentru a izbandi. Mie nu prea mi s-a intamplat asa, drept pentru care ma multumesc cu faptul ca am invatat. Am castigat experienta, cum spuneam in vremea adolescentei.
Asemanator, noul Guvern - asteptat cu nerabdare de multi dintre noi - pare sa fie caracterizat de dorinta si vointa, ceea ce este foarte bine. Trebuie sa-i acordam prezumtia ca si poate sa ne duca acolo unde s-a angajat. Pe de alta parte, in conformitate cu propunerile recentilor castigatori ai alegerilor, trebuie sa contribuim, prin mijloacele fiecaruia, la succes. Cu alte cuvinte, trebuie sa monitorizam progresul, sa "cenzuram" actiunile, sa le readucem aminte ceea ce vrem si ceea ce afirma ca vor. Indiferent cat de naiv pare punctul meu de vedere, eu cred ca ajutorul pe care presedintele l-a cerut societatii civile este util si este dorit cu sinceritate. Asa ca ar fi cazul sa ne conformam, macar atata timp cat asteptarile (mult mai rezonabile decat altadata) nu ne sunt inselate.
Din acest motiv, cred ca nu trebuie sa insistam asupra caracterului originar al noului an. Indiferent ca ne place sau nu, cabinetul Tariceanu, Presedintia Basescu si noul Parlament nu pornesc de la zero. In amonte au fost eforturi, realizari, esecuri, hotii, minciuni, mii de tone de hartii intre care si unele folositoare. Ele nu provin numai de la anterioara guvernare, nici de la cea de dinainte, nici de la Vacaroiu, nici de la Stolojan... Inutile in mare parte, ele reprezinta eforturile unui popor de a se integra in Europa, iar aceste eforturi nu au lasat indiferenta Uniunea.
Ca urmare, este necesar sa continuam si nu sa o luam de la capat. Pe de alta parte, este necesar sa continuam ALTFEL. Adica sa evaluam corect pozitia in care ne aflam si sa mergem inainte cu seriozitate, corectand, pe parcurs, prea multele erori comise din cele mai diverse motive. Ne asteapta ani dificili, ne asteapta luni foarte grele... trebuie sa stim in ce constau greutatile, sa incercam sa ni le asumam, sa rezolvam problemele ramase nerezolvate. Lista de teme a noului Guvern este imensa si ea inseamna numai varful icebergului, imensa parte periculoasa aflandu-se sub apele destul de tulburi ale "discretiei" politicianiste. Maldare de legislatie neaplicata si, de multe ori, neaplicabila, capitole intregi inchise mai mult diplomatic, conditii infernale, un sistem inclinat spre coruptie, o imensa multime de oameni la limita supravietuirii - aceasta este partea neagra a mostenirii primite de noua putere. Speranta unui 2007, dorinta reala a Europei de a ne integra, propriile noastre resurse, iata partea luminoasa a zestrei respective. Vom reusi? Eu sper ca da. Eu cred ca da.
Acum cateva luni, cand aparea prima geana de lumina prin ceata groasa a drumului catre dictatura pesedista, mi-am exprimat opinia ca stabilizarea democratiei noastre este dependenta, in primul rand, de transparenta actului de guvernare. "Sa faci ce spui, sa spui ce faci" este sloganul cel mai nimerit acestor vremuri. Si ma bucur sa spun ca noul Guvern a inceput foarte bine din acest punct de vedere. Suspendarea "cadoului" catre firmele din Onesti (de fapt catre exponentii acestora, notorii clienti politici ai trecutei puteri) si, mai ales, introducerea cotei unice de impozit arata ca echipa Basescu Tariceanu incepe prin a face ce spune. In concluzie, astept sa continue in acelasi ritm, cu credinta ca "tepele din Piata Victoriei" sunt numai o figura de stil, care se va materializa in invitarea justitiei sa isi faca, libera, datoria. Nu am nici un motiv sa banuiesc Guvernul ca ar ascunde, dupa modelul precedent, ceea ce face, asa ca ma declar, deocamdata, multumit.
Este usor de observat, pentru cei care ma cunosc, ca evit cu obstinatie sa detectez posibilele-probabile fisuri ale echipei, date in primul rand de versatilitatea cunoscuta a unor parteneri. Si fac asta constient, acordand prezumtia de nevinovatie si acordand a doua sau a cine stie cata sansa. Nu este cazul sa cobim, atata timp cat lucrurile merg bine, dupa cum este bine sa fim vigilenti pentru a evita inconfortabile derapaje.
Sa continuam, asadar, sa continuam altfel. La multi ani!

---

Despre autor: