Antisemitismul in Ucraina

Viktor Iuscenko a devenit noul presedinte al Ucrainei, dupa o lupta electorala care ameninta sa degenereze in razboi civil. O lupta care a imbracat si forma manifestatiilor de strada, dar care s-a purtat mai ales in culise. O batalie intre servicii secrete, centre de putere si grupuri de interese globale. Din care nu au lipsit loviturile de teatru si rasturnarile de situatie.
In acest "razboi al civilizatiilor", care a ajuns acum in Ucraina, unul dintre marile semne de intrebare apare legat de acceptarea de catre Occident a gruparilor de extrema dreapta - care fac parte din factiunea Iuscenko-Timosenko - si a campaniilor antisemite, care au dat nastere in Ucraina la mari scandaluri de presa, soldate cu procese. In timp ce in alte tari est-europene se pune problema Holocaustului, in Ucraina lucrurile evolueaza cu totul altfel: Iuscenko si Timosenko - intruchiparea democratiei de tip occidental in mass-media internationala - sunt binecunoscuti in Ucraina drept nationalisti cu vederi antisemite. De ce, oare, Occidentul tace?
Miza ucraineana
Cunoscutul editorialist (neoconservator) Charles Krauthammer nota, pe marginea evenimentelor din Ucraina: "In cursul unei singure generatii, rusii au pierdut unul din cele mai mari imperii din intreaga istorie: au pierdut, mai intai, imperiul sovietic din Lumea a Treia, coloniile din Nicaragua si Angola, pana in Indochina; apoi au pierdut controlul asupra imperiului din Europa de Est, acum total integrat in NATO si UE; a urmat imperiul din cadrul URSS. Republicile sovietice musulmane au iesit de sub controlul Moscovei una cate una. Republicile baltice sunt deja, si ele, in NATO. Regiunea atat de importanta a Transcaucazului a devenit extrem de instabila si plina de conflicte militare. Tot ce a mai ramas Rusiei din fostul URSS sunt doar republicile slave. Belarus este, efectiv, o colonie a Rusiei. Dar marele premiu a fost, pana de curand, Ucraina. Din motive strategice (Peninsula Crimeea), istorice (Kievul este considerat de rusi leaganul civilizatiei slave) si de identitate (partea de est a Ucrainei este vorbitoare de limba rusa si ortodoxa)." In continuare, Charles Krauthammer observa in privinta "revolutiei portocalii" din Ucraina: "Acum, rusii nu mai au puterea sa le faca ucrainenilor ceea ce predecesorii lor sovietici au facut Ungariei (1956) si Cehoslovaciei (1968) in cursul razboiului rece. Asa incat "razboiul civilizatiilor" (al lui Sam Huntington - n.n.) s-a mutat in Ucraina, chiar la granita Rusiei". Anne Applebaum numeste aceste evenimente "Cortina de fier II" sau "Noul razboi rece", si noteaza ca in 2004 "Cortina de fier" cade peste Ucraina, la granita rasariteana a Poloniei: "In 1946, Winston Churchill a tinut celebrul sau discurs, in care a sustinut ca o "cortina de fier" a cazut peste Europa Centrala, declansand razboiul rece. Anul 2004 este cel in care asistam la caderea unei noi "cortine de fier", care nu mai trece prin centrul Germaniei, ci se intinde la granita de est a Poloniei".
"Revolutia portocalie" a Opozitiei din Ucraina - condusa de Viktor Iuscenko si de "printesa gazelor naturale", magnata Iulia Timosenko (fost vicepremier sub regimul Leonid Kucima) - a ajuns la granitele Rusiei. In "Ukrainska Pravda" (cotidian pro-Iuscenko), Iulia Timosenko (aceasta Robespierre cu fusta) ameninta Rusia in numele Noii Ordini Mondiale: "Indata ce vom finaliza revolutia portocalie in Ucraina, o vom transfera urgent in Rusia". Timosenko sustine ca automobile cu panglici portocalii se pot vedea inca de pe acum la Moscova.
Susan Eisenhower sustine ca Putin se teme de o noua extindere a Noii Ordini Mondiale prin NATO si UE, deoarece are viu in minte ceea ce a patit Mihail Gorbaciov, care a dat prea multa crezare "asigurarilor" Occidentului, privind extinderea NATO in estul Europei: "Daca o Germanie unificata va deveni membru NATO, i-a spus secretarul de stat James Baker lui Gorbaciov in februarie 1991, jurisdictia si fortele NATO nu se vor mai extinde catre Europa de Est". Aparent, Gorbaciov a parut receptiv la asigurarea lui Baker, dar a tinut sa precizeze ca "nici o extindere spre est a zonei NATO nu este acceptabila". Pe buna dreptate, Charles Krauthammer noteaza: "Occidentul doreste acum sa termine inaintarea inceputa in 1989, prin caderea Zidului Berlinului, si continuata cu marsul NATO spre estul Europei".
Articolul "Evreii in Ucraina de azi" a provocat la Kiev un proces de presa
La 28 ianuarie 2004, judecatoarea Irina Saprachina - de la tribunalul raionului Sevcenko - a hotarat, in prima instanta, inchiderea principalului cotidian al "opozitiei portocalii" (Iuscenko-Timosenko) "Silski Visti" ("Stirile Orasului"), pentru publicarea unui articol care "alimenteaza conflictul etnic". Articolul, scris de Vasil Iaremenko, se intituleaza "Evreii in Ucraina de azi: realitatea dincolo de mituri". Autorul este profesor la Academia Inter-regionala pentru Managementul de Personal.
Hotararea tribunalului din Kiev a provocat indignarea "opozitiei portocalii", care se baza in campania electorala pe cotidianul "Silski Visti", cu un tiraj de 520.000 de exemplare. Liderii Opozitiei - Viktor Iuscenko (blocul "Ucraina Noastra"), Iulia Timosenko (blocul "Patria Mama") si Aleksandr Moroz (Partidul Socialist) - au semnat imediat un articol-manifest, intitulat "Jos mainile de pe Silski Visti", argumentand ca inchiderea unui cotidian al opozitiei, inaintea campaniei electorale, indiferent sub ce motiv, este un afront si o incalcare evidenta a libertatii presei, facute de guvernul contracandidatului oficial, primul ministru Viktor Ianukovici. Totusi, unii analisti au observat ca decizia tribunalului de la Kiev nu era una definitiva. Nu era executorie. Ea putea fi atacata in Justitie, asa incat inchiderea lui "Silski Visti" ar fi putut deveni efectiva abia peste un an sau doi, daca ziarul nu cumva castiga in instanta suprema a Ucrainei.
Articolul lui Iaremenko - publicat pe 30 noiembrie 2003 - cuprinde multe din tezele pe care autorul le publicase anterior tot in "Silski Visti", la 15 noiembrie 2002, in articolul intitulat "Mitul antisemitismului ucrainean". Teza fundamentala a articolelor lui Iaremenko este ca evreii ar reprezenta in Ucraina de azi o minoritate nationala privilegiata ("discriminata pozitiv"), care controleaza finantele, sectoarele-cheie din economie si cea mai mare parte din mass-media. Opozitia fata de acesti oligarhi este imediat catalogata drept antisemitism sau iudeofobie, si sanctionata. Ucrainenii, argumenteaza Vasil Iaremenko, sunt obligati sa se hraneasca doar cu "produsele informationale si spirituale ale acestei bucatarii evreiesti". Iaremenko sustine ca toate canalele de televiziune din Ucraina ar fi in mana acestor oligarhi, in timp ce finantele si economia ar fi acaparate de Vadim Rabinovici, Viktor Pinciuk (ginerele presedintelui Kucima), Iuhim Zviahilski, Hrihor Surkis, Viktor Medvedciuk etc. Potrivit lui Iaremenko, o treime din membrii Radei (Parlamentul Ucrainei) ar fi minoritari evrei. Iaremenko satirizeaza in articolul incriminat Parlamentul Ucrainei care, dupa parerea lui, s-ar fi transformat intr-un Knesset ucrainean sau in sinagoga centrala a Ucrainei.
Aceste afirmatii - pe care multi le considera fie exagerate, fie nefondate - palesc insa in fata trimiterilor cu caracter istoric pe care le face Iaremenko. Potrivit lui Iaremenko, evreii de la Moscova ar fi organizat foametea tragica din anii 1932-1933 din Ucraina - soldata cu milioane de morti - pentru a se razbuna pe antibolsevismul ucrainenilor. Iaremenko afirma ca, in anii 1937-1938 (perioada de varf a proceselor staliniste din URSS), milioane de ucraineni care se opuneau politicii lui Iosif Vissarionovici Stalin (despre care Iaremenko sustine ca se numea, in realitate, Iosif Davidovici Djugasvili) au fost exterminati de NKVD, care era condus de evrei (Ghenrik Iagoda, apoi Aleksandr Ejov, supranumit "piticul sangeros") si format, sustine Iaremenko, in proportie de 99% de evrei.
In al doilea razboi mondial, Ucraina ar fi fost invadata, in conceptia lui Iaremenko, de Germania nazista alaturi de care luptau zeci de mii de evrei, incadrati in Waffen SS, pe baza unei intelegeri secrete.
La sfarsitul lui 2003, Alexksandr Slaiev - presedintele Comitetului Anti-Fascist-Ucrainean - a actionat in instanta cotidianul "Silski Visti" pentru publicarea articolului lui Vasil Iaremenko, care, in opinia lui Slaiev, alimenta discordia interetnica din Ucraina. O tara acuzata de masacrul evreilor de la Babi Yar.
Asasinarea lui Aleksandr Slaiev, presedintele Comitetului Anti-Fascist-Ucrainean
Un lucru ciudat s-a petrecut ulterior. Pe 28 ianuarie 2004 - cum am vazut - tribunalul din Kiev s-a pronuntat in favoarea actiunii introduse de Aleksandr Slaiev. In august 2004 Slaiev murea subit, asupra decesului sau plutind multe semne de intrebare.
Intr-un interviu acordat agentiei JTA ("Jewish Telegraphic Agency") editorul lui "Silski Visti" - Vasili Gruzin - sublinia ca articolul lui Iaremenko a fost publicat ca "publicitate platita", mai exact ca anunt publicitar al cartii lui Iaremenko, si nu exprima convingerile redactiei. Gruzin a adaugat: "Personal, eu n-am nimic cu evreii. Ci doar cu un mic grup de oligarhi evrei, care controleaza Ucraina economic si politic".
Judecatoarea Saprachina a declarat insa in "Zerkalo nedeli" ("Oglinda saptamanii") ca articolul lui Iaremenko din 30 noiembrie 2003, publicat de "Silski Visti", nu avea nici o mentiune ca ar fi "publicitate platita". Saprachina a adaugat ca, si in acest caz, legile Ucrainei sunt foarte clare, condamnand cu suspendarea pe diferite termene publicatiile care gazduiesc publicitatea atunci cand aceasta alimenteaza conflicte etnice, rasiale sau religioase.
Presa israeliana a semnalat faptul ca Iuscenko utilizeaza antisemitismul in campania electorala
Utilizarea de catre Iuscenko a antisemitismului latent din randul ucrainenilor drept arma electorala, pentru a-si atrage voturi, a fost semnalata de mass-media israeliana. Intr-o tara ca Ucraina - unde cea mai marea parte a populatiei traieste la limita saraciei - a pune reflectorul pe cativa oligarhi evrei, care traiesc in lux, poate aduce milioane de voturi in campania electorala.
Se uita complet ca, pe langa cei cativa magnati evrei din Ucraina, exista si magnati ucraineni get-beget, care au acaparat pozitii-cheie in economie si finante, grupati in factiunea Donetk, pro-rusa si ortodoxa.
Iuscenko si "Ucraina Noastra" au decretat hotararea tribunalului din Kiev drept "manifestare a totalitarismului politic" al regimului Kucima. Regim in care Iuscenko a fost prim-ministru, in perioada 1999-2000. Pe 4 februarie 2004 Iulia Timosenko si blocul ei - "Patria Mama" -, impreuna cu blocul "Ucraina Noastra", au tinut la Poltava un miting de sustinere a editorilor de la "Silski Visti", anuntand ca vor incepe seria de acte de nesupunere civila daca decizia tribunalului din Kiev nu va fi inversata, iar judecatoarea sanctionata exemplar.
Surprinzator este faptul ca "opozitia portocalie" din Ucraina este finantata masiv de George Soros - supravietuitor al Holocaustului -, precum si de unii dintre magnatii incriminati in "Silski Visti". Analistii politici considera insa ca ruperea Ucrainei de Rusia, atragerea celui mai important stat-pivot din Est in Noua Ordine Mondiala (NATO si UE), constituie o miza atat de mare incat felul in care candidatul lor, Iuscenko, isi aduna voturile trece pe planul doi sau trei. Astfel ca mass-media internationale - afara de cea israeliana - prefera sa omita scandalul de antisemitism din presa ucraineana, si felul in care acesta este utilizat pentru a atrage cat mai multe voturi.
Academia Inter-Regionala, principalul centru de promovare a nationalismului si antisemitismului ucrainean
Agitatia antisemita a devenit evidenta in Ucraina inca din anul 2002, cu publicarea unor articole defaimatoare in revista "Personal" de catre Academia Inter-Regionala pentru Managementul de Personal. Academia Inter-Regionala a devenit repede centrul de teoretizare a nationalismului si antisemitismului din Ucraina. Ca institutie universitara, Academia Inter-Regionala pregateste 35.000 de studenti anual, in zece campusuri universitare din intreaga Ucraina. Pe langa pregatirea profesionala, absolventii Academiei Inter-Regionale sunt indoctrinati in chestiuni nationaliste si antisemite. Reamintim faptul ca Vasili Iaremenko - autorul articolului "Evreii in Ucraina de azi" -este profesor universitar in cadrul Academiei Inter-Regionale.
Desi in cadrul conducerii Academiei figureaza fostul presedinte al Ucrainei, Leonid Kravciuk, precum si fostul ministru de Externe, Boris Tarasiuk, aceasta institutie promoveaza o linie de gandire anti-occidentala, de relatii stranse cu Rusia si tarile islamice.
Presedintele Academiei Inter-Regionale - Gheorghi Sciokin - a tinut de curand trei conferinte in Arabia Saudita, iar binecunoscutul antisemit american David Duke a sustinut conferinte la Kiev.
Academia Inter-Regionala este principalul finantator al cotidianului "Silskie Visti", in editura caruia apar carti de istorie si propaganda antisemita. "Silskie Visti" a fost una din putinele publicatii care au atacat regimul Leonid Kucima, motiv pentru care Viktor Iuscenko, Iulia Timosenko si Aleksandr Moroz au aparat editarea in continuare a publicatiei.
In comunitatea evreilor din Ucraina circula teoria ca Academia Inter-Regionala a fost infiintata, in realitate, chiar de regimul Leonid Kucima, ca mijloc de a discredita Opozitia (Iuscenko-Timosenko-Moroz), prezentata drept nationalista si antisemita. Iosef Zissels, presedintele organizatiei "Va'ad" din Ucraina - una dintre cele mai importante asociatii ale evreilor -, sustine ca aceasta universitate a fost creata de cele mai importante autoritati ale regimului Kucima, care acum prezinta intreaga situatie ca fiind "opera" Opozitiei. Semion Ghuzman, care conduce Biroul Ucraineano-American pentru Protectia Drepturilor Omului, il critica pe Aleksandr Moroz deoarece acesta a aparat "Silskie Visti". "Eu cred ca Academia face parte dintr-o provocare a Guvernului", a comentat Ghuzman, adaugand: "Cred ca noi, intelectualii, suntem vinovati ca nu protestam mai viguros".
Edward Dolinski - director al Comunitatii Unite Evreiesti din Ucraina - acuza atat Guvernul, cat si Opozitia pentru exagerarile din campania antisemita. Dolinski a declarat: "Organizatia mea a apelat la presedinte si la primul-ministru in repetate randuri, pentru a face cunoscut, in mod clar, ca in Ucraina nu este loc pentru antisemitism, in aceeasi maniera in care a facut-o Chirac in Franta. Dar ei nu au facut absolut nimic".
Evgheni Cervonenko - un membru evreu din Parlament, care il sustine pe Viktor Iuscenko - a declarat, in schimb, ca efortul de a inchide "Silskie Visti" reprezinta o manevra a Puterii care s-ar putea intoarce contra comunitatii evreiesti din Ucraina. "Problemele antisemitismului nu pot fi rezolvate prin inchiderea unui cotidian", a observat Cervonenko. "Cred ca decizia tribunalului de a inchide "Silskie Visti" reprezinta o oribila provocare a celor care lupta contra lui Iuscenko si a partidului "Ucraina Noastra"," a adaugat Cervonenko.
Aleksandr Moroz, liderul Partidului Socialist din opozitie - desemnat ca prim-ministru, in cazul victoriei lui Viktor Iuscenko in alegerile din 26 decembrie 2004 - a comentat astfel cazul "Silskie Visti": "Am aparat "Silski Visti" si voi continua sa o fac. Personal, cred ca argumentul autorului articolului, Vasili Iaremenko, care citeaza 400.000 de evrei in cadrul trupelor Waffen SS, este exagerat, dar eu nu sunt in masura sa-l contest, ci istoricii, pentru ca eu nu cunosc aceste lucruri". Moroz - creditat cu 10% din voturi - subliniaza ca decizia tribunalului, de a inchide cel mai important ziar al Opozitiei - indiferent de pretext - chiar inaintea campaniei electorale, reprezinta un grav abuz impotriva drepturilor omului, pe care nu-l poate accepta.
Partidele de extrema dreapta din coalitia condusa de Viktor Iuscenko
Coalitia condusa de Viktor Iuscenko - care a castigat alegerile parlamentare din 2002 - include, pe langa anticomunisti, neo-liberali, crestin-democrati si organizatia "Congresul Nationalistilor Ucraineni" (KUN), organizatie fondata in 1992, in exil, sub titulatura "Organizatia Nationalistilor Ucraineni-Factiunea Stepan Bandera". Urmasii lui Stepan Bandera au o ideologie pronuntat anti-comunista, anti-rusa si anti-poloneza. Stepan Bandera a incercat, in al doilea razboi mondial, sa obtina recunoasterea independentei Ucrainei de la Germania nazista. Deoarece nu a reusit a luptat cu trupele germane mai intai, iar apoi cu cele sovietice, dupa ce Ucraina a fost reocupata de Armata Rosie. Gruparea KUN dispune de trupe paramilitare, organizate sub numele de "Asociatia Sportiva Patriotica Stepan Bandera".
A doua organizatie fascista din coalitia "Ucraina Noastra" este "Partidul Libertatii Tuturor Ucrainenilor" (pe scurt, "Svoboda"), care declara oficial ca urmareste "curatarea Ucrainei de rusi si de evrei". Liderul partidului "Svoboda" - Oleh Tianibok - afirma recent: "Este nevoie urgenta ca Ucraina sa apartina ucrainenilor! Tara trebuie eliberata de mafia evreilor de la Moscova, care au ruinat Ucraina noastra".
Si blocul Iuliei Timosenko - "Patria Mama" - include organizatii de extrema dreapta, foarte active in Ucraina. Astfel, Partidul Republican Conservator Ucrainean a fost fondat in 1992, de disidentul Stepan Khmara, ca un grup fanatic anticomunist, care lupta pentru "rasturnarea imperiului sovietic". Acest partid din blocul Iuliei Timosenko colaboreaza perfect cu Adunarea Nationala Ucraineana, creata in 1990, care si-a format un grup paramilitar - UNAUNSO - un an mai tarziu (1991), grup condus de ultranationalistul Andrei Skil. Cei 1000 de paramilitari UNAUNSO au luptat in Cecenia (de partea cecenilor, contra rusilor), in Iugoslavia (de partea croatilor) si in Georgia (de partea lui Mihail Saakasvili).
Andrei Skil editeaza revista "Nationalistul", care dezbate teoriile rasiste ale contelui Gobineau si ale lui Walter Darre. Skil si-a folosit pozitia de parlamentar pentru a cere reinhumarea in Ucraina a ramasitelor lui Stepan Bandera si a celor ale lui Simion Petliura. Ultimul, acuzat ca intre 1918 si 1919 a ucis peste 30.000 de evrei in timpul razboiului civil cu bolsevicii. In martie 2001, Skil a fost condamnat la 18 luni de inchisoare in urma unor incidente de strada contra regimului Kucima. Iulia Timosenko i-a caracterizat pe cei 15 membri extremisti - condamnati intre doi si cinci ani - ca fiind "cei mai buni si mai curati reprezentanti ai Ucrainei".
In acest context, este interesant ca magnatul George Soros - dupa ce l-a finantat din 1994 pe presedintele Leonid Kucima - il finanteaza din 2002 nu numai pe Viktor Iuscenko si blocul "Ucraina Noastra", dar si pe ultranationalistul Andrei Skil si publicatiile sale.
Viaceslav Lihacev, de la "Congresul Evreiesc Europa-America", remarca faptul ca legatura lui Soros cu Iuscenko si Skil dateaza imediat dupa ce acestia au castigat alegerile parlamentare din 2002. "Devenind parlamentar, Andrei Skil beneficiaza de imunitate. Asa ca, din 2002, Skil formeaza diverse aliante, cu cele mai radicale grupari", noteaza Lihacev.
Finantata tot de George Soros, apare si revista lunara "Derjanist", unde se publica articole din care rezulta ca: "Kievul este a patra Roma, si ca la Babi Iar nu au fost masacrati mii de evrei, ci cekisti (CEKA, prima politie secreta bolsevica - n.n.) au masacrat patrioti ucraineni".
Apare clar ca "antisemitismul" este utilizat in Ucraina pentru a atrage milioanele de voturi ale celor foarte saraci. Dar mai exista un pret ascuns al antisemitismului, care va iesi la iveala abia dupa alegeri. Se indreapta, oare, Ucraina spre un razboi civil?

---

Despre autor: