Tortul și suflatul în lumânări la zilele de naștere. 4 teorii străvechi care explică aceste tradiții

Prăjiturile de ziua de naștere erau obișnuite în Roma Antică, dar acestea au fost prezentate sub forma unei turte plate, pufoase și rotunde. Abia în secolul al XV-lea, în Germania, brutăriile au început să producă prăjituri într-un singur strat pentru a sărbători zilele de naștere ale clienților. În secolul al XVII-lea, au apărut prăjituri cu mai multe straturi și glazură pentru oamenii din clasele superioare. După revoluția industrială, producția s-a extins la toate clasele sociale. La mijlocul secolului al XIX-lea, acest obicei a devenit parte a serbărilor de naștere din mai multe țări europene.

În Egiptul antic, petrecerile de ziua de naștere erau exclusiv pentru regalitate. Acest obicei a fost transmis grecilor, care sărbătoreau zilele de naștere ale zeilor lor. Cea mai populară sărbătoare a fost cea a zeiței Artemis, unde în fiecare a șasea zi a lunii, se cocea un tort decorat cu lumânări aprinse pentru a o venera. Mai târziu, ritualul a devenit, de asemenea, parte a zilelor de naștere ale eroilor, nobililor și aristocraților greci. Lumânările pot fi asociate cu anumite ritualuri străvechi pentru a alunga spiritele rele. Se credea că aceste spirite vizitau oamenii în zilele lor de naștere, așa că aceștia trebuiau să se distreze și să facă zgomot pentru a-i proteja de toate spiritele rele.

În Germania, în secolul al XVIII-lea, s-a răspândit obiceiul de a sufla lumânările pentru a sărbători ziua de naștere a copiilor. De fiecare dată când un copil își sărbătoarea ziua, era dus într-un spațiu asemănător unui auditoriu, astfel încât adulții să îl poată înconjura pentru a-l proteja de spiritele rele. Potrivit unui document scris de Johann Wolfgang von Goethe care descria un tort de ziua de naștere, numărul de lumânări de pe acesta ar reprezenta vârsta persoanei onorate. Există, de asemenea, o carte din anul 1753, care descrie că lumânările erau așezate, aprinse, pe marginile unui tort, înconjurând o singură lumânare introdusă în centru.

Pentru elvețieni, în 1883, fiecare lumânare a reprezentat încă un an de viață. Cu toate acestea, lumânările nu trebuiau suflate dintr-o dată, ci suflate una câte una în mod individual, până când toate erau stinse. În zilele noastre, în multe țări precum Regatul Unit, Australia și Statele Unite, este o tradiție să-ți pui o dorință înainte de a sufla lumânările. Dar pentru ca dorința să fie îndeplinită, sărbătoritul trebuie să le sufle dintr-o dată pe toate. Formatul prăjiturilor poate varia în funcție de regiune. Astfel, în China, ei pregătesc un chec făcut cu făină și grâu care este umplut cu pastă de lotus. În Coreea, ei înlocuiesc tortul cu supă de alge. Iar în Olanda, pregătesc tarte de fructe cu friscă, precizează Brightside.