De ce este alba rochia de mireasa? Cum au aparut 10 dintre cele mai cunoscute obiceiuri de nunta

Desi astazi rochiile de mireasa nu mai sunt doar albe, ci au aparut si nude, roz pudrat sau alte nuante derivate, a fost o perioada in care rochia trebuia sa fie de un alb imaculat. Este adevarat in unele perioade, cum ar fi in secolul al IV-lea, femeile elene au ajuns sa poarte in ziua nuntii rochii de culoare galbena. Insa, moda rochiei albe de mireasa a inceput in secolele XV-XVI. Prima femeie care a purtat o rochie alba, imaculata, a fost Regina Victoria a Angliei, care a domnit intre 1837 si 1901. La casatoria sa, aceasta a imbracat o rochie alba, decorata cu flori de portocal. In scurt timp de la acest eveniment, albul a devenit o regula. Inainte de aparitia traditiei cu rochia alba, miresele se imbracau cu cea mai frumoasa rochie pe care o aveau in dulap, indiferent de culoarea ei, scrie Mentalfloss.com.

Aceasta traditie isi are originea in Egiptul antic, unde se credea ca in al 4-lea deget exista o vena a dragostei, care stabileste o legatura directa cu inima. Astfel, se credea ca inelul pus pe acest deget are o legatura directa cu inima, scrie noutatimatinale.ro. Astazi, degetul a capatat o denumire predestinata, si anume, inelar.

Cu totii stim ca mirii nu se vad inainte de nunta, deoarece aduce ghinion. Originea acestei traditii este de pe vremea in care casatoriile erau aranjate si parintii luau decizii pentru copii. Astfel, pentru ca mirele sa nu se sperie de fumusetea viitoarei sale sotii, ea trebuia sa poarte un voal ce era indepartat doar dupa ce cununia era oficializata.

Astazi, o nunta fara cavaler si domnisoare de onoare nu prea mai exista. Cavalerul nu are un rol foarte important astazi, insa, in trecut el era destul de important, pentru ca avea rolul de a tine la distanta rudele nemultumite, in cazul in care mirele isi fura mireasa. In ceea ce priveste domnisoarele de onoare, astazi rolul lor este de a fi imbracate aproximativ la fel, sa o ajute pe mireasa sa se imbrace si bineinteles sa ii fie alaturi pe tot parcursul nuntii. In trecut, acestea aveau rolul de a o scoate in evidenta pe mireasa, prin comparatie. Practic, se pregateau sa fie mai urate decat mireasa.

Aruncarea buchetului isi are originile in Anglia, iar florile reprezinta fertilitate, puritate, o viata noua si dragoste fara sfarsit. Pe vremuri, se credea ca mireasa poate transmite norocul sau si celorlati nuntasi, prin acest gest, noteaza brasovultau.ro. Insa, se pare ca istoria din spatele acestei "traditii" este putin mai ciudata. Odata ce mirii se puneau de acord in privinta casatoriei, se obisnuia ca acestia sa se retraga intr-o camera din apropiere pentru a "incheia intelegerea". Apoi nuntasii erau invitati in camera mirilor unde se imbulzeau incercand sa rupa bucati din rochia miresei sau flori din buchet, pentru a le aduce noroc si averi. Pentru a scapa de aceasta "tortura" mireasa isi arunca buchetul in multime.

Istoria verighetelor dateaza inca din vremea egiptenilor antici. Se pare ca acestia impleteau inele din plante ce cresteau de-a lungul Nilului. Inelul este un cerc, iar pentru ei acest simbol semnifica eternitatea. Inelele impletite nu rezistau insa prea mult, asa ca au inceput a fi confectionate din piele, oase si fildes, ajungandu-se la metale pretioase, cum ar fi aurul.

Cu mult timp inainte, la nunta, se servea painea de nunta si nu tort. Mi exact, mirele taia o felie mare din paine, musca din aceasta si faramita miezul ramas deasupra miresei. Invitatii se inghesuiau sa prinda si ei cateva firmituri pentru a le manca, considerand ca acest obicei aduce noroc.

Potrivit unui obicei din perioada medievala, nobilii aveau dreptul la "prima noapte". Nu de putine ori, miresele frumoase erau furate de la nunta si duse plocon boierului care se considera indreptatit sa se bucure de nurii fetelor, daca nu primea o despagubire substantiala din partea mirelui. Raspandit in Anglia si in Franta medievala, acest obicei rusinos se intalnea si pe meleagurile noastre. Azi, furatul miresei este doar pentru amuzamentul nuntasilor care incurajeaza mirele sa dea o recompensa pentru a-si recapata sotia, scrie bzi.ro.

Inainte, casatoriile erau aranjate iar in unele cazuri, mirele rapea mireasa si disparea cu ea. Apoi, oamenii au inceput sa se casatoreasca conform propriilor vointe iar rapirea s-a transformat intr-un ritual mai placut, si luna de miere.

In Imperiul Roman, miresele isi ascundeau chipul in spatele unor voaluri de un rosu ca focul, cu scopul de a fi protejate de blesteme si farmece.
El era, de asemenea, si o solutie eleganta sa ascunzi uratenia unei mirese pe care mirele o vedea prima data la altar. Cu timpul, voalurile lungi si bogat ornamentate, care acoperau aproape in intregime mireasa, au devenit un simbol al statutului ei social. In ziua de azi, voalul este un simplu accesoriu, care completeaza intreaga tinuta.