Fara umilire si pedepse fizice: 6 reguli tibetane si 4 etape cruciale in cresterea copilului

Tibetanii sunt de parere ca trebuie respectat faptul ca un copil trece printr-o faza naturala de simplitate a mintii inainte de a fi gata sa interconecteze simtirile, emotiile si gandurile cu situatiile si experientele trecute.

In educarea copiilor, tibetanii obisnuiesc sa puna accentul pe invatarea prin imitatie, memorare, atingere si miscare, pentru ca invataturile care se desprind prin aceaste metode sa ajunga la constiinta viitorului adult, noteaza allmumstalk.com.

In viziunea tibetanilor, copiii ar trebui sa beneficieze de un mediu de invatare ingrijit, plin de sacralitate, "curat" din toate punctele de vedere, iar judecata nu trebuie sa isi faca aparitia in momentul corectarii erorilor. In plus, tinand cont de faptul ca la varste fragede cei mici sunt atat de vulnerabili, ar trebui protejati de tot ceea ce inseamna imagini care i-ar putea speria sau deranja in vreun fel.

Respectul, compasiunea, onestitatea, asumarea responsabilitatii sunt doar cateva dintre valorile ce ar trebui insuflate copiilor, iar acest lucru poate fi posibil doar prin disciplina.

Intelegerea este necesara in oice relatie, de aceea este important sa-i invatam pe cei mici sa interactioneze armonios si nu competitiv, cu alti copii, adulti sau orice alta vietate.

Parintii tibetani nu merg pe principiul umilirii sau pedepselor fizice. Bataia nu este niciodata o solutie, mai ales atat timp cat copiii nu se pot apara. Palma nu poate rezolva problema, insa o discutie si explicatiile de rigoare - da.

Tibetanii sunt de parere ca in primii ani de viata, copilul ar trebui tratat asemenea "unui rege", cu mentiunea ca ar trebui sa existe o linie clara intre a asculta sau a te supune cu a intelege. Nimic nu ar trebui sa le fie interzis, distragerea fiind instrumentul la care parintii ar trebui sa apeleze. Primii ani sunt extrem de importanti avand in vedere ca acum ia nastere curiozitatea si interesul pentru viata. Parintele nu trebuie sa ignore faptul ca cel mic nu poate sa construiasca lanturi logice lungi, iar pentru orice greseala realizata, pedeapsa va fi perceputa ca suprimare.

In cadrul acestei etape, copilul ar trebui tratat ca "un ucenic". Ce presupune mai exact acest lucru? Ar trebui ca cel mic sa primeasca tot mai multe sarcini, iar in cazul unei esec si aplicarii unei pedepse, ar trebui oferite explicatiile de rigoare si sfaturi astfel incat sa inteleaga unde a gresit pentru a nu mai repeta erorile cu alta ocazie. Precum a fost specificat anterior, pedeapsa fizica trebui evitata cu orice pret. Pentru ca aceasta este perioada in care se dezvolta inteligenta in mod activ, copiii trebuie sa observe reactiile adultilor la actiunile sale si sa aiba o atitudine pozitiva.

Etapa adolescentei este poate cea mai dificila. Chiar daca initial nu ti se va parea o idee buna, pe parcurs vei culege roadele semanate, asigura tibetanii care considera ca ar fi bine ca in aceasta perioada adolescentul sa fie tratat "ca un egal". Ar fi bine sa incepi sa te consulti cu el in problemele importante si care, mai ales, il vizeaza. Ofera-i spatiul de care are nevoie, da-i sfaturi, invata-l cum sa aplice anumite trucuri, explica-i ce consecinte pot surveni in urma actiunilor sale si, cel mai important, nu ii interzice un anumit lucru in mod categoric fara a-i oferi o explicatie pertinenta, avand in vedere ca in aceasta etapa se dezvolta autonomia si independenta gandirii.

In ultima etapa, lectia principala este respectul care trebuie acordat copilului, astfel incat sa invete cum sa se poarte nu numai cu parintii sai, dar si cu cei din jur.