10 personalitati care au influentat soarta Romaniei

Este primul domnitor al Tarii Romanesti, ce se opune Inaltei Porti, avand drept obiectiv independenta statala. Aceasta afirmatie este intarita si de spusele lui Nicolae Balcescu, in « Romanii supt Mihai Voievod Viteazul », ce il caracterizeaza drept «cel dintai domn roman care se lupta pentru unitatea nationala».In 1388, in contextul campanei otomane,declansata in Dobrogea, acesta intervine si alipeste Dobrogea Tarii Romanesti, dovedind,astfel,unitate statala.A fost un sprijinitor al Bisericii,un bun strateg si diplomat, fiind, totodata, primul conducator din Sud-Estul Europei, ce incheie un tratat cu caracter antiotoman, de pe pozitii de egalitate, cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (Brasov,7 martie 1395), prin care este recunoscut ca domn al Amlasului, Fagarasului si Banatului de Severin.

A detinut mai multe demnitati, precum ban de Oltenia, principe al Transilvaniei si guvernator al Ungariei; a dus o politica externa cu un pronuntat caracter ofensiv, lansand numeroase expeditii pe teritoriul principalei forte opozante, Imperiul Otoman.Va intrebati, posibil, de ce l-am notat in acest top10, deoarece nu este cunoscut, ca fiind un deschizator de drumuri. Ei bine, Iancu Corvin a fost printre primii domni,ce au constientizat necesitatea ideii de unire a tarilor romane si stabilitatea acestora ca un tot unitar, dorind crearea unui front comun de lupta antiotoman(1446-1447). In acest sens, i-au fost recunoscute meritele si eforturile, epitaful de pe piatra sa de mormant, subliniind acest lucru: «s-a stins lumina lumii».

A dezvoltat o constiinta a neamului romanesc prin confruntarile cu Imperiile, ce doreau a-si extinde hegemonia asupra tarilor romane. A sustinut constituirea celor trei tari romane sub forma unei entitati statale, dorind astfel sa creeze un front comun de lupta impotriva dusmanilor. Unirea de la 1600 indica reizistenta statului roman si dezideratul de unificare teritoriala.

Reuseste un prim pas in calea obtinerii independentei statale, prin revolutia de la 1821-1822, care in aparenta, urmarea, prin programul «Cererile norodului romanesc», revenirea la domniile pamantane si scutirea de impozite si taxe,vcerute de domnii fanorioti (simple unelte ale Imperiului Otoman) si in esenta, a condus la cucerirea independentei.

Este cunoscut drept unificator al statului roman, realizand un prim pas, prin mica unire, spre evolutia acestuia; a fost un domn drept, ce a aparat interesele tuturor paturilor sociale si a ajutat la modernizarea politico-institutionala a Principatelor Romane, prin reforme (agrara, a invatamantului). A fost ajutat sa puna in aplicare aceste reforme, ce au modernizat societatea romaneasca, de catre prim-ministrul Mihail Kogalniceanu.

A detinut, atat titlul de principe(1866-1881), cat si pe cel de rege al Romaniei(1881-1914). A jucat, poate, principalul rol in dezvoltarea politica a Romaniei, militand pentru forma de guvernamant, numita monarhie (prin elaborarea primei Constitutii romanesti-1866-) si implicit,pentru independenta acesteia. Desi, avand origine prusaca, a sustinut idealul romanilor de a avea drepturi egale cu statele vecine, recunoasterea internationala a statului roman; s-a remarcat prin participarea la razboiul ruso-turc (de independenta, pentru romani *1877-1878*).

Un important pion politic, a fost initiatorul si conducatorul Partidului National Liberal (intre anii 1875-1891), creat pe data de 24 mai 1875,in urma Coalitiei de la Mazar-Pasa, a fost si prim-ministru al statului roman. A contribuit la reformizarea statului,a sustinut respectarea si apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti, desfasurararea alegerilor libere. Activitatea partidului a fost continuata de urmasii sai, precum Dumitru Bratianu, Ion I.C.Bratianu, Vintila Bratianu. Aceasta perioada este cunoscua in istorie si sub sintagma «decada Bratienilor».

Nepotul lui Carol I, fiind si suveranul Marii Uniri de la 1918; s-a remarcat in timpul Primului Razboi Mondial(1914-1918); este cunoscut si cu apelativul de «Intregitorul», ca urmare a realizarii Marii Uniri din 1918. A fost incoronat rege al Romaniei Mari, impreuna cu regina Maria la 15 octombrie 1922.

A fost istoric, critic literar, prim-ministru al Romaniei (1931-1932) in perioada interbelica, adept al Junimii, a condus Partidul Nationalist Democrat (reprezenta interesele intelectualitatii), membru al Academiei Romane. A fost un om cu o personalitate complexa, independent, implicat in activitati social-politice, ce a dorit sa ofere Romaniei o cultura proprie si recunoastere internationala.

Este un personaj de pe scena politica romaneasca, cu o mare putere de persuasiune asupra populatiei, ce a urmarit,initial, prin promovarea doctrinei marxist-leniniste, egalitatea intre clasele sociale, pierzandu-se, ulterior, in negura dorintei de preaslavire a propriei persoane. In acest sens a dezvoltat cultul personalitatii, incepand cu 1971, cenzura, propaganda; a introdus pentru prima data in Republica Socialista Romana (cum era denumirea tarii) functia de presedinte. Nu pot fi negate etapele, parcurse de Ceausescu in dezvoltarea interna a tarii (construirea cladirilor, a drumurilor), astfel ca, perioada guvernarii sale este ambigua, unii, considerand-o benefica evolutiei statale, iar altii,drept o stagnare a deschiderii catre statele dominatoare ale lumii.
Prin urmare, acesti 10 oameni au apartinut teatrului politic romanesc, aducand,atat beneficii, cat si neplaceri, statului si populatiei romane. Au avut mentalitati si deschideri catre statele vecine diferite,dar au vizat, direct sau indirect, dorinta unitatii teritoriale, a independentei statale si, apoi, a modernizarii societatii pe toate planurile. Istoria ne da posibilitatea interpretarii actiunii lor si ne ofera oportunitatea de alegere si schimbare. Altfel spus, afirmatia lui Lucian Boia, in «Istorie si mit in constiinta romaneasca», imi intareste verosimilitatea spuselor: « Nimic nu lamureste mai bine prezentul si caile alese spre viitor, decat modul cum o societate intelege sa-si asume trecutul.»