Cum a fost prima zi de scoala pentru vedetele si marii sportivi romani

Actrita Stela Popescu spune ca isi reaminteste primele zile de scoala cu tristete, din cauza saraciei de atunci.

”Eu am o amintire destul de trista din prima mea zi de scoala. Din prima mea zi la liceu, de fapt, ca, asa, din prima zi de scoala primara, eram in Basarabia, eram foarte mica, nu stiu multe lucruri. Insa din prima zi de liceu pot sa spun, ca era imediat dupa razboi si era saracie mare si eu stateam la Brasov si ploua, si era frig, si era greu. Iar mama, pentru ca era foarte grijulie si lucra singura, pentru ca era profesoara de lucru manual si se pricepea, a zis sa imi faca si mie o pelerina de ploaie, dar in 1944 - 1945 gasesti tu material de pelerina? Aiurea, nu avea din ce sa faca. A gasit o foaie de cort nemteasca, patata cu ulei, o nenorocire! Si mi-a facut o pelerina cu gluga de ploaie. Eram... Nu pot sa spun ce disperata, cat eram de necajita si de trista ca ma timite la scoala cu vaxul ala de pelerina. Dar pentru ca Dumnezeu este undeva si ne asculta, cand am ajuns la scoala, se afisasera pe usa scolii rezultatele examenelor de bursa pentru intrarea in liceu. Se uitau fetele de la Brasov, erau la Liceul Principesa Elena. Erau fete din familie buna, iti dai seama cum erau imbacate. Se uitau la pelerina mea ca la un... M-am dus sa ma uit si eu acolo, sa ma uit cine a reusit la bursa si era una Emilia Barbu prima si a doua era Stela Popescu. Si toate din jur se uitau cine e asta Stela Popescu care a luat pe locul doi bursa? Aia eram eu. Cand au aflat, nu s-au mai uitat asa urat la mine. Si mi-a trecut si supararea cu pelerina (rade, n.r)”, a povestit actrita.

”Pentru mine scoala a fost intotdeauna o placere. Nu am avut niciun fel de tristete. Mi-a placut la scoala. Am fost creativa, asa, si nu am fost incapatanata pe anumite materii. Toate mi se pareau placute”, mai spune Stela Popescu.

Ea ii sfatuiste pe elevi sa nu sara peste anii de scoala: ”Le urez rabdare elevilor, ca sa cunoasca misterul extraordinar, minunea extraordinara a invataturii, pentru ca asta te pregateste pentru viitor si te ajuta sa fii curajos si mai putenic in viata. Nu trebuie sa sari peste anii de scoala cezand ca asta este inutil. Scoala te pregateste pentru viata serios”.

Fostul mare tenismen Ilie Nastase isi aminteste, din primele zile din scoala, ca pentru el cea mai mare bucurie era treningul pe care il primea de la mama sa si pe care il purta tot anul.

“Tin minte ca era o bucurie la fiecare inceput de an pentru ca primeam un trening pe care il foloseam tot anul. Mama imi cumpara cate un trening nou pentru fiecare inceput de an scolar. Nu putem compara cu vremurile de astazi. Acum sunt si scoli private, sunt avantaje care nu existau atunci”, a afirmat Ilie Nastase pentru News.ro.

El considera ca un sportiv de performanta nu are timpul necesar pentru a se ocupa serios si de educatie. “Ca sa poti sa faci si sport de performanta si sa te tii si de scoala e cam greu. Daca vrei sa faci sport profesionist cum a fost in cazul meu, trebuie sa renunti la una. Pentru ca necesita timp, timpul nu iti ajunge pentru amandoua”, a mai spus Nastase.

Interpretul si compozitorul Mircea Baniciu a povestit pentru News.ro cum prima zi de scoala era, de fiecare data, asteptata cu emotii.

”La sapte ani am mers la scoala. Parintii mei erau de parere ca nu avea rost sa chinui copiii asa devreme”, a spus Mircea Baniciu.
Artistul admite ca intotdeauna a preferat joaca scolii, insa studiul i-a prins bine.

”Recunosc ca mi-a placut mai mult joaca decat scoala. Ma duceam mereu cu inima stransa, gandindu-ma ca nimic din ce putea sa mi se intample acolo nu era mai interesant ca la joaca”, a mai povestit Baniciu. ”Scoala, pe vremea aia, era rigida, profesorii erau mai drastici. Nu am fost un scolar exceptional, nici prea modest. Fiecare inceput de scoala imi dadea emotii”, a adaugat el.

Din prima zi de scoala Mircea Baniciu isi aminteste lacrimile mamei si ale celorlalti parinti si spune ca aceasta este o etapa prin care fiecare copil trebuie sa treaca. ”Imi amintesc prima zi. Imi amintesc cand am ajuns. Invatatoarea ne-a luat in clasa. Mama plangea afara, la fel si celelalte mame venite acolo”, a rememorat artistul in varsta de 67 de ani.

”Este o etapa pe care orice copil trebuie sa o inceapa. Prima zi de scoala este un punct foarte important in viata fiecarui copil si parinte, deopotriva”, a conchis el.

Simona Pop, campioana olimpica la spada cu echipa Romaniei, isi aminteste, din prima zi de scoala, cat de emotionata era si cat de mult isi dorea sa nu fie eleva unei invatatoare care tipa in curtea solii.

“Imi amintesc curtea scolii, care era mult prea mare pentru mine. Eu eram asa mica si era o doamna invatatoare acolo care tipa si speram sa nu fiu in clasa dansei. Dar am avut noroc, nu am ajuns in clasa ei si am prins si o invatatoare foarte buna, calma si iubitoare. Si m-am mai linistit dupa prima zi. Emotiile au fost foarte mari. Tin minte ca in seara de dinainte m-am spalat foarte, foarte bine ca sa fiu cea mai curata si cea mai frumoasa fata dintre toate. Am avut uniforma 12 ani, pentru ca si la liceul unde am umblat era cu uniforma. Si, sincera sa fiu, eu eram foarte multumita. A fost mai OK asa, cu uniforma, pentru ca nu se facea diferentiere intre elevi”, rememoreaza Simona Pop, pentru News.ro.

Ea spune ca a fost nevoita sa invete bine, parintii cerandu-i medii peste 9 pentru a putea continua sa practice sport: “Eu am fost crescuta cu ideea ca sportul nu se stie pana cand il poti face, ca o accidentare te poate opri oricand si trebuia sa am o a doua varianta. De asta eu am facut si scoala destul de riguros. Si aveam nevoie si de niste medii la scoala pentru a merge in continuare la sport. Adica scoala era pe primul loc la noi acasa. Trebuia sa am medie peste 9,50, iar la liceu media generala peste 9, ca sa pot continua sportul. Am avut si premiu si mentiune, la fiecare final de an. Eram printre primii in clasa. Mie mi se pare ca te ajuta sa te organizezi facand si scoala si sport”.

Adrian Despot, liderul trupei Vita de Vie, rememoreaza prima zi de scoala: ”Imi amintesc uniforme, ghiozdane, mirosul de parizer din sandvisurile de acasa, o fata frumoasa - cea mai frumoasa din clasa - si meciul de fotbal din prima pauza”.

Asa cum parintii mergeau la serviciu, ”treaba noastra era sa mergem la scoala”, a fost perceptia lui Despot. ”Pentru noi insa, era mult mai distractiv, desi o priveam cu o doza semnificativa de responsabilitate”, a adaugat artistul in varsta de 40 de ani.

Pentru el, cel mai bun lucru invatat in scoala a fost puterea zambetului. ”Daca zambesti, lucrurile sunt 50% rezolvate”, a concluzionat Adrian Despot.

Fostul portar al Stelei, Helmuth Duckadam, a facut o comparatie intre nivelul primului an de scoala din perioada sa si cel de acum, fiica sa fiind acum in clasa a II-a.

“Aoleo, a fost cam de mult prima zi de scoala. Acum 50 de ani? Ce poti sa-ti aduci aminte? A fost frumos, am avut emotii, cele mai mari, pentru ca nu stiam ce ma asteapta, veneam din gradinita. Am mers cu flori, chiar daca eram la tara, in comuna Semlac. Aveam uniforma si matricola tin minte. Dar era mult mai simplu si cred ca era mult mai frumos. Nu era ca acum, cu clasa pregatitoare, sa te acomodezi. Ma uitam la fiica-mea ce facea in clasa I si ma ingrozeam. Pai noi faceam bastonase, linute. A mea trece acum clasa a II-a si stie sa citeasca”, spune Duckadam.

Intrebat cat de importanta este educatia pentru un sportiv, Duckadam a spus ca fotbalistii din ziua de astazi nu mai sunt foarte interesati de scoala intrucat au posibilitatea implinirii financiare: “Eu cred ca se poate face si scoala si sport de performanta, dar cred ca acum e putin mai greu. Inainte era mai simplu. Indiferent pana la ce varsta jucai fotbal, trebuia sa stii o meserie ca sa poti sa-ti intretii familia. Acum scoala a trecut pe planul 2, 3 sau 4, pentru ca, daca esti un sportiv bun si ai si ceva sansa in viata, in 3-4 ani poti sa ajungi milionar in euro si ti-ai rezolvat toate problemele tot restul vietii. Nu cred ca sportivii din ziua de azi sunt prea interesati de scoala, sa faca o meserie, desi nu vreau sa generalizez”.