Descopera-ti tara! Paradisul subteran: Salina Turda

In perioada 2008 - 2010, a fost modernizata in urma unei investitii de aproape sase milioane de euro din fonduri europene si a fost inaugurata in ianuarie 2010.

Salina Turda se gaseste in zona Durgau-Valea Sarata din Turda, judetul Cluj. A fost deschisa publicului in anul 1992, fiind vizitata pana in prezent de aproximativ 2,7 milioane de turisti romani si straini.

Din punct de vedere istoric, exploatarea sarii la Salina Turda dateaza din epoca romana, aceasta salina furnizand in mod continuu sare din timpul Evului Mediu pana in secolul XX, numarandu-se printre cele mai importante saline din Transilvania. Salina a fost inchisa in 1932 si a fost redeschisa pentru public si pentru pacientii cu boli respiratorii in 1992.

Aceasta salina este impartita in mai multe sectiuni, principalele atractii fiind minele Rudolf, Terezia, Ghizela si Iosif, camera Crivac si Galeria Franz Josef.

Mina Rudolf are dimensiuni de 42 de metri adancime, 50 de metri latime si 80 de metri lungime. In plus, aceasta are 172 de trepte care conduc in centrul minei, care prezinta pereti in care sculpturile anului in care sarea a fost exploatata pot fi vazute cu usurinta.

Mina Terezia are o forma conica si o adancime de 10 metri. De asemenea, are dimensiuni uimitoare de 90 de metri in inaltime si 87 de metri in diametru. Un lac subteran, stalactite, "cascade de sare" alcatuiesc balanta inerta a clopotului urias, oferind o panorama fascinanta, scrie whenonearth.net.

Mina Ghizela se afla la o adancime de 40 de metri si a fost proiectata in acelasi sistem ca si mina Rudolf, insa, in urma inchiderii exploatarii sarii in anul 1932, aceasta a ramas in stadiul de lucrari de pregatire a exploatarii, scrie MEDIAFAX. In acest moment, mina Gizela prevede o camera de tratament spa cu aerosoli naturali.

Mina Iosif se afla situata chiar langa Galeria Franz Joseph si poate fi cel mai bine explorata prin utilizarea renumitelor balcoane sculptate in sare. Aceasta parte a Salinei Turda poate fi descrisa ca o camera conica, cu o adancime de 112 metri si o baza de 67 de metri. Aceasta mai este cunoscuta si sub denumirea de "Sala ecourilor", intrucat ecoul se aude puternic datorita formei sale si a lipsei de contact cu celelalte camere miniere majore.

Crivacul are forma octogonala, el fiind o "masina de extractie" a sarii, care in prezent nu se mai utilizeaza. Construit din lemn de brad, crivacul a servit ca mijloc de transport al sarii produse in mina Rudolf.

Construita undeva intre anii 1853-1870, Franz Iosef a fost construita ca o galerie orizontala, cu scopul de a ajuta la reducerea cheltuielilor pentru transportul sarii la suprafata.