Jocul de-a Dumnezeu! Experimente STRANII facute cu embrionii animalelor

Pentru a se clona un iepure, ar fi, in mod normal nevoie de cel putin trei iepuri: primul care sa furnizeze ADN-ul, al doilea care sa ofere oul si al treilea care sa serveasca drept mama surogat. In realitatea, intrucat clonarea rareori functioneaza din prima incercare, este probabil sa fie nevoie chiar de mai multi iepuri. Iar daca se incearca clonarea unei specii pe cale de disparitie, atunci lucrurile se complica. In aceste cazuri se ia in calcul transportarea embrionului clonat in uterul unei alte specii. In 2002 s-a folosit aceasta abordare. Oamenii de stiinta au recoltat oua de la iepuri, au eliminat ADN-ul acestora si le-au fuzionat cu celule prevalate de la un panda. Aceste noi celule s-au divizat asemenea unui embrion panda normal. Insa, atunci cand s-a incercat transferarea embrionilor la iepuri aceasta nu a avut succes. Astfel, s-a luat decizia de recrutare a unei a treia specii: pisica. Din pacate, pisica careia i-au fost implantanti respectivii embrioni a murit de pneumonie inainte de a da nastere.

Exista o multitudine de diferente intre soareci si pui. Printre acestea si faptul ca sorecii au dinti, iar puii nu. Pentru a forma acesti dinti, embrionul soarecelui are nevoie de doua tesuturi, primul care sa trimita semnalul si cel de-al doilea care contribuie la construirea acestora. Puii au, de asemenea, doua tesuturi, numai ca multe gene de consolidare a dintilor se pierd pe parcursul evolutiei lor, cel de-al doilea tesut nemaifiind viabil. Astfel, oamenii de stiinta au decis sa combine primul tesut de la pui cu cel de-al doilea de la soareci. Au implantat aceasta combinatie in ochii sorecelui, iar apoi au adaugat si testutul soarecelui in embrionii puilor, constatand ca acestora le cresc dinti.

In 2011 cercetatorii au incercat un proiect ambitios. Omenii de stiinta au injectat ouale fertilizate ale unei specii de peste cu o bacterie numita Synechococcus elongatus. Asemenea cloropastelor, aceste celule au efectuat fotosinteza si totul a decurs conform planului timp de 12 zile: embrionul pestelui nu a murit si multe dintre bacterii au rezistat. Pe masura ce embrionul pestelui se diviza, bacteria S. elongatus se incorpora in mai multe parti ale corpului, inclusiv in creier si in cristalinul ochiului. In aceasta perioada, corpul embrionului a fost transparent, permitand S. elongatus sa obtine lumina de care avea nevoie. Insa, dupa 12 zile, embrionul a inceput sa produca pigmenti pielii, care au blocat lumina, finalizand astfel experimentul. Primii pasi au fost facuti, insa mai trebuie efectuate cercetari pana vom avea un peste care sa se alimenteze cu lumina soarelui.

La prima vedere ar parea ca ochiul si uterul nu au nimic in comun. Ochiul percepe lumina, in timp ce uterul este un spatiu inchis, in care sunt implantati embrionii. Insa, cercetatorii au descoperit ca ochii pot gazdui si ei embrioni, chiar daca pentru o perioada scurta. Iata asadar un punct comun! Acest fapt straniu a fost publicat intr-o lucrare din 1947 care viza descoperirea daca intr-adevar uterul era special si daca embrionul avea nevoie de acesta pentru a se dezvolta sau putea face acest lucru si in alt spatiu. Pentru a testa aceasta intrebare, cercetatorii au plasat embrioni in ochii soarecilor si au descoperit ca embrionii continuau sa creasca si in acest nou spatiu. Din pacate insa, pe masura ce cresteau au provocat spargerea unuia dintre ochi, iar la celalalt s-a inregistrat o stagnare, care a lasat o cicatrice. Un alt fapt straniu a fost ca sexul soarecelui nu a contat: embrionii s-au dezvoltat atat in ochii masculilor, cat si al femelelor.

Te-ai gandit vreodata cum ar arata combinatia rata-broasca testosa? Multi ar fi de parere ca rezultatul ar fi adorabil. Imagineaza-ti o rata cu patru picioare si cu o carapace in spate! Transpusa in realitatea, aceasta combinatie este putin probabila, insa o idee mai rezonabila ar fi combinarea embrionilor acestora. Oamenii de stiinta au efectuat doua tipuri de experimente: au prevalat celule de la embrionii ratei si i-au transferat broastei testoase si invers, au luat embrioni de la broasca si i-au transferat ratei. Rezultatele au fost uimitoare. Pe masura ce embrionii cresteau se retineau celule de la cea de-a doua specie. Celulele ratei puteau fi observate in ochii broastei, iar celulele broastei puteau fi observate in inima ratei. Cu toate ca fizionomia acestora a ramas necshimbata, la o analiza mai amanuntita, cercetatorii au descoperit in ficat aproximativ trei celule de rata la fiecare 10.000 de celule ale broastei.

Cercetatorii au realizat un transfer de embrioni de oaie in trompele uterine ale iepurilor. Dupa ce au petrecut o suta de ore in uterul iepurilor, embrionii au fost transferati la un al doilea set de oi, care au servit drept mame surogat. Cateva luni mai tarziu s-au nascut mieii, insa iepurii purtatori de embrioni au murit. Aceasta implantare a fost realizata pentru facilitarea procesului de transportare a mieilor de pe un continent pe altul. Iepurii sunt mai mici, nu fac zgomot si este o metoda mult mai comoda si eficienta.

Cu ajutorul unei operatii pe creier, se poate creea un pui care se comporta ca o prepelita: se inlocuieste o bucata din creierul unui pui cu piesa echivalenta din creierul unei prepelite. Au fost realizate mai multe experimente cu embrioni prevalati de la prepelita si implantati in creierul puilor. Oamenii de stiinta au observat curand ca puii scoteau sunte ca prepelita sau isi miscau capul asemenea acesteia. Din pacate, acest tip de experimente sunt de scurta durata, intrucat creierul prepelita-pui este instabil. Nu la mult timp dupa eclozare, corpul puiul incepe sa recunoasca tesutul prepelita ca strain si respinge transplantul. De asemenea, este foarte dificil sa se realizeze experimentul invers, din pricina dimensiunilor mici a capului prepelitei.

In fiecare an, mii de pacienti mor in asteptarea unui transplant de organe. O solutie pentru rezolvarea acestei probleme ar fi cresterea organelor umane in alte specii. Pentru a studia masura in care acest lucru poate fi realizat, oamenii de stiinta au incercat sa urmareasca evolutia unui pancreas de sobolan in organismul unui soarece. Cercetatorii au prevalat embrioni timpurii care nu formau inca organe dintr-o rasa speciala de soareci, care mor la scurt timp de la nastere. Acestora le-au adaugat celule de la un sobolan normal. Pe masura ce embrionii cresteau, celulele sobolanului au construit un pancreas total functional. Succesul nu a fost insa total, intrucat pe langa pancreas, celulele sobolanului au modificat si alte parti ale corpului. Rezultatul a fost ca nu se mai putea deosebea daca animalul respectiv era un soarece sau un sobolan. Cu alte cuvinte, transplantarea organelor umane la alte specii nu va putea fi o solutie viabila mult timp de acum incolo, insa primul pas a fost realizat.