Este un rau necesar? Argumente pro si contra pedepsei cu MOARTEA

Nu se poate reabilita o persoana prin uciderea sa. Timpul petrecut in inchisoare este menit sa priveze o persoana de libertatea de a se plimba oriunde vrea in lume sau de a face ce vrea, atunci cand vrea. Aceasta este pedeapsa, iar in general oamenii invata din ea, caci nu mai doresc sa se intoarca. Desigur, depinde de gravitatatea acuzatiilor. Exista o distinctie intre o acuzatie de furt si una de ucidere pentru un portofel, doar de placere. In primul caz, persoana se mai poate reabilita, in cel de-al doilea este posibil ca ea sa nu mai traiasca ca sa invete ceva.

Daca criminalii care premediteaza o crima, ar sti ca vor fi la randul lor omorati, poate acestia ar inclina mai putin sa comita respectiva crima. Totusi, crime se comit destul de frecvent, ceea ce inseamna ca avertismentul este ignorat din diverse motive. Cert este, insa, ca exista multi criminali care decid sa crute viata victimei. Pedeapsa capitala este avertismentul final impotriva tuturor crimelor. In cazul in care criminalul va percepe sistemul ca fiind mai draconic decat el, intrucat nu se va opri pana nu-l va pedepsi ca atare, atunci, poate isi va infrana dorinta de a jefui pe cineva, pe care in ultima instanta il va omori, fie si din greseala, sau pur si simplu dorinta de omor.

Daca pedepsele au menirea de a descuraja criminalii, atunci de ce inca se mai comit crime? In 2012, in Statele Unite, aproximativ 15 000 de oameni au fost victime ale omuciderii. Pedeapsa capitala nu pare a-si face treaba; nu pare sa schimbe mintea fiecarui criminal care vrea sa ucida persoane nevinovate. Daca nu descurajeaza, atunci e inutila. Avertismentul de inchisoare, fara posibilitatea eliberarii conditionate ar trebui, in egala masura, sa-i descurajeze pe criminali.

Exista mai multe victime ale unui singur criminal. Acesta este prins, judecat, condamnat si se intelege ca pedeapsa va fi severa. Din pacate, victima si criminalul nu sunt singurele personaje din aceasta ecuatie. Familia victimei reprezinta un factor important. Din pacate, criminalul a privat familia si prietenii de persoana iubita, iar durerea lor incepe cu uciderea acesteia. Desigur, durerea nu va inceta de indata ce criminalul va fi executat, insa acest lucru ii va oferi alinare familiei respective. Executia va oferi un sentiment de usurare.

Este ciudat ca o natiune ar denunta practica de omor prin comiterea acelasi act. Procedand astfel, promovam, in esenta, dreptul la viata prin a lua-o de la altii. Desigur, per total, nu suntem criminali si refuzam sa fim incadrati in aceeasi categorie cu un criminal.  Faptul ca un criminal a ucis cel putin treizeci de oameni pentru simplul motiv ca s-a bucurat facand acest lucru, nu are legatura cu ipocrizia, lipsa de onestitate flagranta sau cu declaratia ca o astfel de persoana merita sa fie ucisa pentru ca nu a avut dreptul de a ucide. Daca obiectivul oricarei pedeapse, asa cum s-a aratat mai sus, este sa ne invete lucruri pe care nu ar trebui sa le facem, atunci sistemul de justitie ar trebui sa invete intr-un mod mult mai adecvat sensul uciderii, fara a lua parte la acest proces.

Criminalii nu se tem la fel de mult de viata in inchisoare ca de pedeapsa capitala. Exista ocazii in care s-ar putea sinucide in celula lor, insa majoritatea nu recurg la acest lucru. Se tem de moarte, si sunt foarte multe cazuri, ca cel al lui Ted Bundy, de exemplu, in care se face tot posibilul, se recurge la toate caile legale pentru a se evita executarea.

Pana la urma moartea este intotdeauna un pic dureroasa. Probabil cel mai pasnic mod de a muri este in timpul somnului, insa acest lucru nu se stie cu siguranta. Daca inima ta se opreste in timp ce dormi, este posibil ca problema sa fie recunoscuta de creier si sa te trezesti chiar in momentul cand este prea tarziu. Daca fortam natura, ar fi corect sa spunem ca oamenii, care intruchipeaza sistemul de justitie, sunt la fel de vinovati de cruzime ca si criminalii care comit crime. Declaratia Universala a Drepturilor Omului spune ca "nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante." In SUA, exista cinci metode legale de executare: injectia letala, electrocutare, impuscare, strangulare si gazare, toate fiind menite sa fie cat se poate de nedureroase. Insa acest lucru nu se intampla de fiecare data, agonia lui John Wayne Gacy a durat, de exemplu, 18 minute in loc de 7.

Este adevarat ca actele de cruzime nu ar trebui sa fie tolerate, insa cele cinci metode mai sus enumerate sunt cele mai eficiente in uciderea condamnatului inainte ca acesta sa simta. Moartea prin strangulare cauzeaza oprirea inimii in cateva secunde. La fel si in cazul executiei prin impuscare in inima. In ceea ce priveste scaunul electric, energia este condusa in creier inainte ca durerea sa fie perceputa.

Luam cazul unui pedofil care a violat si omorat o fetita. In inchisoare exista un "cod de onoare" nescris care solicita ca detinutii sa omoare astfel de infractori. Probabil jumatate din prizonierii americani au fost intr-un fel abuzati ca si copii, si poarta o ura pentru cei care abuzeaza copii. Pedofilului ii va fi data pedeapsa cu moartea, insa, pana atunci va trebui sa mai petreaca o vreme in inchisoare si cel mai probabil va fi tinut in locuri de izolare pentru propria protectie. Exista insa gauri care duc spre aceste locuri, detinutii gasesc drumul, iar pedofilii sunt violati, castrati, batuti pana la moarte, injunghiati si uneori, chiar decapitati.

Daca crima este privarea intentionata a dreptului victimei la viata, atunci privarea intentionata a sistemului de justitie a dreptului penal este la fel. Chiar daca prea severa, pedeapsa se potriveste gradului de crima care a fost comis. S-ar putea argumenta ca fara pedeapsa capitala, sistemul de justitie nu prevede un raspuns la infractiunea de omor, si, astfel, nu ofera dreptate pentru victima.