Cat de PERICULOASA este si cum se transmite? Totul despre BOALA LIMBII ALBASTRE

Boala limbii albastre este o boala virala care afecteaza ovinele, bovinele, caprele si alte rumegatoare. Boala nu este contagioasa si se transmite prin culicoide (musculite intepatoare), potrivit site-ului Comisiei Europene. In prezent, 24 de serotipuri ale virusului sunt cunoscute in diferite parti ale lumii. Virulenta si rata de mortalitate ale serotipurilor variaza considerabil. Boala prezinta un tipar sezonier in functie de perioadele de abundenta a speciilor de culicoide din timpul anului. Frecventa cazurilor de boala creste mai ales spre sfarsitul verii si toamna.

Boala limbii albastre se caracterizeaza prin inflamarea membranelor mucoase, congestie, umflaturi si hemoragii, dar cele mai multe dintre animalele afectate se vindeca de boala. Specia ovinelor este in general cea mai afectata, in timp ce bovinele si caprele nu prezinta de obicei semne clinice severe de boala chiar daca poarta virusul de o anumita perioada.

Virusul se transmite printr-un numar mic de specii de musculite intepatoare din genul culicoidelor. Culicoidele pot fi considerate un vector important de transmitere a bolii limbii albastre atunci cand au capacitatea de a deveni infectate, de a replica sau transmite virusul. In sudul Europei culicoidele imicola sunt vectorul principal de transmitere a virusului. Totusi, mai multe specii indigene de culicoide din nord sunt capabile de transmitere, lucru demonstrat de epidemii de boala limbii albastre in zone din afara razei geografice a culicoidelor imicola.

Diferite serotipuri de boala limbii albastre se afla in America de Nord si de Sud, in sud-estul Asiei si in Australia. In partile sudice ale Europei, serotipurile 1, 2, 4, 9 si 16 ale bolii limbii albastre au generat epidemii mai ales in turmele de oi din Insulele Baleare, Sardinia, Sicilia, Corsica si alte regiuni din Italia, Spania, Franta si Portugalia. In 2006, serotipul 8 al bolii a aparut pentru prima oara intr-o zona mai nordica din Uniunea Europeana, afectand Olanda, Belgia, Luxemburgul si vestul Germaniei. In 2007 si 2008 serotipul 8 s-a propagat in regiuni intinse din Germania si Franta si a fost detectat in Regatul Unit al Marii Britanii, Austria, Republica Ceha, Danemarca, Suedia, Ungaria si chiar sudul Spaniei (Malaga), scrie mediafax.

Aceasta boala transmisa prin vectori nu se poate controla prin depopularea fermelor infectate sau aflate in pericol. Principala masura veterinara (si posibil singura) ca reactie la boala limbii albastre este vaccinarea, insotita de masuri auxiliare precum restrictia si supravegherea miscarii animalelor. Vaccinarea cu toate vaccinurile posibile ajuta la reducerea bolii clinice si a pierderilor, la controlarea extinderii bolii si la facilitarea comertului sigur in randul animalelor vii.

Regulile comunitatii cu privire la boala limbii albastre sunt expuse in Directiva de Consiliu 2000/75/EC si Ordonanta Comisiei (EC) 1266/2007. Directiva 2000/75/EC prezinta liniile generale pentru controlul si eradicarea bolii limbii albastre, iar Ordonanta (EC) 1266/2007 stabileste mai multe reguli detaliate pe controlul, monitorizarea si supravegherea bolii si restrictii asupra miscarilor animalelor susceptibile. Sustinerea financiara a comunitatii pentru statele membre este oferita pentru programe de supraveghere si vaccinare.

Din 27 august 2014 mai multe zone din Europa de Est si de Sud sunt supuse unor restrictii in functie de serotipurile bolii aflate in circulatie. Restrictionarea zonelor este aplicata conform Ordonantei 1266/2007 si consta in protejarea si supravegherea zonelor demarcate de statele membre ale Uniunii Europene, in cazul unei epidemii de boala limbii albastre, in conformitate cu articolul 8 al Directivei 2000/75/EC. HARTA ZONELOR RESTRICTIONATE include si partea de sud-centru-est a Romaniei.

Boala limbii albastre nu afecteaza oamenii si nu exista riscul ca boala sa fie contactata sau transmisa prin carne sau lapte.