Noua mituri FALSE despre sanatate spulberate de stiinta!

Datorita progreselor inregistrate in medicina, eficienta tratamentelor impotriva cancerului a crescut substantial. Spre exemplu, in urma cu cateva zeci de ani, 90% dintre copiii bolnavi de leucemie nu supravietuiau, in timp ce astazi peste 80% trec cu bine peste aceasta boala necrutatoare.

Nu are absolut nicio importanta la ce ora se serveste masa atata timp cat numarul de calorii consumate nu este mai mare decat necesarul organismului pentru buna desfasurare a activitatilor.

Guma de mestecat nu este digerabila, ci pur si simplu trece prin sistemul digestiv, ajungand sa fie eliminata. In mod evident, guma de mestecat nu se lipeste de intestine si nici nu este eliminata in sapte ani, ci parcurge sistemul digestiv fara a fi degradata de sucul gastric si fara a se lipi de alte alimente.

Nu exista nicio legatura intre aparitia dintilor si febra. Mai mult de atat, daca parintii observa ca cel mic face febra in perioada aparitiei noului dinte, se recomanda identificarea cauzelor reale care au dus la declansarea febrei, deoarece aparitia dentitiei este o cauza falsa.

Trosnitul degetelor nu cauzeaza artrita, ci poate duce, in cel mai rau caz, la o slabiciune a articulatiilor. Sunetul produs este cauzat de deplasarea oaselor in exterior, astfel formandu-se un balon de gaze, care prin spargere scoate acel zgomot binecunoscut.

Acest mit este fals deoarece carnea de pui si vita contine aceeasi cantitate de triptofan (substanta despre care se spune ca induce stare de somnolenta) ca si cea de curcan. Mai mult de atat, alte alimente, precum branza sau carnea de porc, contin o cantitate semnificativ mai mare de triptofan, potrivit sfatulmedicului.ro.

Dimpotriva, repaosul total nu duce la recuperarea integrala, ci intarzie procesul semnitficativ. Persoanele care se angajaeaza in activitati fizice se recupereaza mult mai rapid si beneficiaza de o reducere a intensitatii durerii.

Daca o persoana dezbracata este expusa la temperaturi joase, doar 10% din caldura corpului se pierde la nivelul capului, restul fiind eliminata prin alte parti ale corpului.

Niciunul din numeroasele studii clinice realizate de cercetatori nu au identificat vreo schimbare de comportament in cazul copiilor care consumau zahar. Mai mult de atat, nici macar studiile realizate pe copii care sufereau de tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie nu au relevat vreo legatura intre hiperactivitate si consumul de zahar.