Ce servim la desert: Sapte dulciuri autentic romanesti

Istoricul si originea colaceilor numiti "mucenici" sunt bine stiute. Traditia mucenicilor pastreaza vie originalitatea unui stravechi inceput de an agrar, hotar intre iarna si vara, intre zilele aprige ale Dochiei si zilele calduroase ale Mosilor.

In ziua mucenicilor, in credinta populara, se deschid mormintele si portile Raiului, iar gospodinele fac, in cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci numiti sfinti, mucenici sau bradosi. In Moldova, acestia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, si sunt copti din aluat de cozonac, apoi unsi cu miere si nuca.

In Dobrogea, se pastreaza aceeasi forma antromorfica, dar mucenicii sunt mai mici si sunt fierti in apa cu zahar, cu scortisoara si nuca, simbolizand lacul in care au fost aruncati Sfintii Mucenici.

In Muntenia, pe langa bradosii obisnuiti, se face o Uitata pentru morti, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copii il joaca in jurul focului si care este dedicat celor morti care pe timpul anului au fost uitati.

Ciocolata "Rom" este un produs cu traditie si cu personalitate. A aparut in 1964, fiind produsa de Fabrica de produse zaharoase Bucuresti, motiv pentru care pe ambalaj scria cu litere mari si curate: "Bucuresti".

La peste 40 de ani de la aparitia sa, reteta a ramas aceeasi, dar s-a schimbat mentalitatea consumatorilor. Prin urmare si comunicarea cu acestia trebuia sa se schimbe. 

Campaniile de publicitate pentru "Rom" raman printre cele mai creative din publicitatea romaneasca. "Rom" si-a imbratisat originile, nu a fugit niciodata de ele. A imbratisat ideea de desert autentic romanesc, probabil mai bine decat orice alta marca de dulciuri din Romania.

Bucataria romaneasca se poate mandri cu produse de patiserie excelente. Primele la rand pe lista trebuie sa fie placintele moldovenesti "poale-n brau", sau "branzoaice" cum li se mai zice. Cine avea drum pe la tara in Moldova, putea sa se delecteze cu aceste placinte pentru ca mergeau in orice moment al zilei.

Exista destule varietati ale retetei, insa majoritatea au la baza o lista de ingrediente foarte simpla:
- faina, ulei, lapte, drojdie si zahar pentru aluat.
- branza sarata, stafide si zahar pentru umplutura.

Pentru mai multe retete de poale-n brau, intrati pe garbo.ro.

Inghetata Polar este unul dintre produsele copilariei noastre. Parca nicio alta inghetata nu se compara cu "caramizile" de crema rece care se serveau in pachetele asemanatoare untului. 

In calitate de copii, ne "topeam" dupa ea si lingeam pana si ambalajul pentru ultimii stropi aromati. In calitate de adulti, multa vreme nu am putut decat sa tanjim dupa acele vremuri simple si acele arome delicioase: ciocolata, vanilie si capsuni.

Vestea buna este ca inghetata s-a intors pe piata romaneasca, la pretul de 2 lei bucata. Va lasam sa decideti singuri daca gustul este acelasi. 

La fel ca in cazul placintelor "poale-n brau", este greu de precizat exact care este originea "papanasilor".

Cert este ca acest desert pufos si gustos nu lipseste din meniul vreunui restaurant care se mandreste sa fie "traditional" romanesc.

Papanasii trebuie sa fie rumeniti, crocanti la exterior si pufosi in interior si cel mai bine merg cu smantana si dulceata de visine sau de cirese amare.

Intrati pe garbo.ro pentru retete delicioase de papanasi.

Eugenia a reusit, inca de la inceputul anilor '60, sa castige un public consumator larg, de la elevi pana la adulti, aceasta fiind cea mai accesibila gustare din timpul pauzelor.

Unul dintre producatorii Eugeniei este compania de panificatie Bega Pam, care are o traditie in domeniu de peste 50 de ani. Firma timisoreana a reusit chiar sa exporte produsul in Canada, in conditiile in care principalele categorii de produse care au adus companiei cele mai mari venituri sunt panificatia, biscuitii si napolitanele, scrie wall-street.ro.

Dupa cum indica si numele, pufarinele sunt pufoase, si in mod ideal ar trebui sa fie aromate, colorate si putin crocante. Pufarinele se pot obtine din boabe de grau, sau de orez, iar recent au inceput sa apara si pufarinele bio.

Este un exemplu de desert care se mananca "cu pumnul" si un alt mare avantaj este si pretul.

O punga de pufarine din care vei rontai toata ziua nu te costa decat cativa lei. Probabil de aceea ne placeau asa de mult cand eram copii, cand conceptele de "colorant alimentar" sau "e-uri" erau prea abstracte pentru noi.