ADHD-ul, intre ignoranta si stigmat

ADHD este o tulburare neurobiologica care se caracterizeaza printr-un nivel al neatentiei, hiperactivitatii si impulsivitatii, care nu corespunde varstei de dezvoltare, aceste simptome putand sa apara in orice combinatie: acasa, la gradinita sau la scoala si in orice alte contexte sociale.

Fara a exista inca informatii extrem de precise cu privire la cauzalitatea neurobiologica a ADHD, se stie, cu siguranta, ca ADHD este inalt transmisibil ereditar si nu este generat de alimentatie necorespunzatoare, comportamente si atitudini neadecvate ale parintelui in procesul de crestere si educatie a copilului sau urmarirea in exces a programelor TV si implicarea in jocuri pe calculator.

In ciuda prejudecatilor pe larg vehiculate in randul adultilor, parinti si chiar profesionisti, ADHD nu are legatura cu „rasfatul” copilului, iar comportamentele problematice asociate acestei probleme de sanatate nu tin de obraznicie, sfidare sau lipsa voluntara de cooperare din partea copilului in relatie cu adultul sau cu alti copii.

ADHD se manifesta mai frecvent la baieti decat la fete; simptomele cele mai frecvent intalnite la baieti sunt impulsivitatea si hiperactivitatea, in timp ce la fete predomina neatentia.

Se foieste, nu poate sta asezat, nu-si asteapta randul, alearga / se catara excesiv, pare tot timpul “pe picior de plecare”, vorbeste mult si fara sa se gandeasca inainte, ii intrerupe pe ceilalti, are dificultati in mentinerea atentiei, nu asculta, nu duce lucrurile pana la capat, nu se organizeaza, pierde lucruri importante. El este insa la fel de inteligent, afectuos si creativ ca orice alt copil de varsta lui. Nediagnosticat la timp, se va confrunta incet, incet cu probleme serioase acasa, la scoala si in societate.

Neidentificat la timp si netratat, ADHD-ul poate avea consecinte grave pe termen lung, care vizeaza esec scolar, depresie, probleme de interactiune sociala, dificultati in gasirea si pastrarea unui loc de munca etc. Interventia vizeaza in egala masura copilul, parintii si cadrele didactice in context educational.

• Ii este incalcat dreptul la educatie prin presiuni in vederea excluderii lui din invatamantul de masa, precum si prin gestionarea neadecvata a prestatiei sale in gradinita/ scoala;

• Ii este incalcat dreptul la ingrijiri de sanatate prin lipsa serviciilor de evaluare si interventie standardizata ceruta de specificul acestei probleme de sanatate;

• Ii este afectata calitatea vietii in familie, prin faptul ca rareori parintii au acces la programe care sa le dezvolte acele abilitati de parenting necesare in preajma unui copil cu ADHD;

• Poarta o eticheta, un stigmat care face imposibila o discutie despre egalitatea de sanse a copilului cu o problema de sanatate mintala intr-o tara democratica, membra UE, in mileniul III.

Recomandarile comunitatilor stiintifice si de practicieni vizeaza insa abordarea dificultatilor asociate ADHD in colectivitate, in clasa de elevi si/sau grupa de prescolari, respectandu-se nevoile, caracteristicile si potentialul fiecarui copil si in acord cu principiile generale care stau la baza organizarii si functionarii invatamantului: principiul educatiei globale si individualizate, principiul asigurarii integrale a drepturilor copilului, principiul cooperarii cu familia si cu comunitatea locala si principiul asigurarii respectului fata de copil.

Premisele unei abordari reusite tin de pregatirea temeinica a cadrului didactic in psihologia copilului, psihopedagogie si managementul comportamentului la clasa, precum si de prezenta obligatorie a psihologului in fiecare unitate de invatamant.

Din pacate, experienta Salvati Copiii arata ca intr-un numar ingrijorator deja de gradinite si scoli generale sunt exercitate presiuni asupra familiilor in care copilul are un astfel de diagnostic, in vederea excluderii acestuia din colectivul de elevi si mutarii lui intr-o alta unitate.
In plus, in clasele/ grupele in care sunt integrati acesti copii, sunt utilizate tehnici si metode de disciplinare care nu doar ca nu isi dovedesc eficienta in procesul de disciplinare a copilului, dar genereaza efecte negative asupra dezvoltarii psihosociale a acestora si mentin sau contribuie la cresterea frecventei comportamentelor problematice in clasa/ grupa.

• „Orice copil mai razgaiat, mai rasfatat sau mai agitat este catalogat imediat ca are ADHD. Cel putin asa se vede de aici de la mine, nu spun ca e o regula. Dar ce pot spune cu tarie este ca personalul din scoli este absolut necalificat in zona aceasta” (psiholog clinician)

• “Copilul meu, la gradinita, nu mai era lasat sa se joace cu jucariile impreuna cu ceilalti copii....si stiti de ce? Pentru ca doamna de acolo a spus ca ADHD-ul se ia...ca ii molipseste si pe ceilalti” (parinte)

• „Ori de cate ori merg la gradinita educatoarea imi spune cat de problematic este H. Ceilalti parinti fac presiuni asupra noastra pentru a retrage copilul. Ameninta ca nu isi vor mai aduce copiii la gradinita daca copilul meu nu este mutat din grupa. Conducerea gradinitei nu ne sprijina. Mi se spune tot timpul sa aduc de acasa jucarii si carti de colorat pentru copil. Nu i se da voie sa se joace cu jucariile gradinitei sau sa coloreze fisele de la gradinita pentru ca le strica” (parinte).

• „Doamna ma lasa mereu la calculator pentru ca ceilalti copiii nu vor sa se joace cu mine .... A. mi-a zis ca nu-i da mama lui voie sa se joace cu mine” (copil, 5 ani).