Reclame "sinistre", din '90 pana azi

Intrebarea care sta pe buzele tuturor: Pe cine ar putea intalni in oras un barbat ca Vasile?

Lasand la o parte ironia, reclama la Prigat nu e tocmai rea, ba chiar ne amuza mai mult decat orice reclama la acelasi produs din ziua de astazi, cand umorul folosit parca nu e la fel de bun.

Nu la fel de inspirata este reclama cu pisica. Parca l-am crede mai degraba pe Vasile decat o pisica hiper energizata de la o bautura racoritoare.

Nu putem garanta ca hotii ar mai sparge un apartament in ziua de astazi pentru o asemenea suma, sau poate l-ar sparge si pentru mai putin, cine stie, dar un lucru este sigur, mai ales in plina criza: "ban economisit, somn linistit".

Sa fim seriosi...cate astfel de cazuri intalnim in Romania de astazi?...in special ca astfel de miliardari, in euro probabil, mai au inca ani buni in fata pana la scrierea unui testament, ca sa nu vorbim despre faptul ca daca au atatia bani nu o sa ii tina la CEC, ci prin banci elvetiene. Asa ca, reclama cu romanul de rand era mult mai plauzibila, desi ambele ne amuza la fel de tare.

O astfel de reclama ar putea fi folosita cu succes si in ziua de astazi, tinand cont de multitudinea de Dacii 1100 care mai circula inca pe strazile noastre. Lasand insa laoparte orice ironie, aceasta veche reclama, pe cat de "rascolitoare", pe atat este de buna - ii prezinta omului de rand exact ce trebuie sa stie despre uzina cu dotatii tehnice de prim rang.

Cu toate ca modelul este mult mai nou decat vechiul 1100, reclama este destul de slaba, comparativ cu cea veche. Macar "pe vremuri"  vedeam cum se lucreaza, ba chiar ni se ura si "drum bun" la sfarsit, pe cand aici automobilul apare pur si simplu...ca din apa.

Nu cred ca exista vreun roman care sa nu fie bantuit si acum de melodia "Aquafresh in trei culori", care pe langa slagarele lui Mihai Constantinescu sau ale Angelei Similea, era printre cele mai populare melodii de pe buzele tinerilor din acea vreme.

Reclama la Aquafresh nu a evoluat foarte mult, in sens creativ. Si-a schimbat versurile, dar a lasat aceeasi melodie. Si-a schimbat personajele, dar a ramas acelasi dans. Si daca reclama veche promova ideea de familie, aceasta pare ca pune accent pe "prietenii imaginari".

Despre aceasta reclama nu putem spune altceva decat: "clasic romanesc". Cu toate astea, ar fi greu sa nu ne "indragostim" de clasicii Costica si Nea Nicu, mai ales ca ii intalnim zilnic pe strada, insa din pacate fara sticlele de Pepsi la litru. 

Daca in trecut eroii nostrii erau oamenii de rand, iar reclamele circulau "din gura in gura", acum eroi au devenit fotbalistii, parca singurii capabili in ziua de azi sa ne faca sa cumparam un produs.

Nu exista copil, ajuns acum la maturitate, care sa nu isi aminteasca de Boni Bon. Nostalgia e cu atat mai mare cu cat inca le mai gasim prin cate un magazin pierdut prin vreun orasel mic al tarii, dar parca nu mai au acelasi gust ca in copilarie.

Un fel de Boni-Bon contemporant, micile ciocolatele obraznice au inlocuit "inocenta" dulciurilor copilariei cu glume mai mult sau mai putin politico-erotice. Sa intelegem ca ciocolata si-a schimbat in timp, in afara de continutul reclamelor, si targetul, sau poate intrebuintarea?

Jucariile de pe vremuri erau intr-adevar mult mai frumose decat astazi, in sensul nostalgic al cuvantului, insa maniera in care erau prezentate era absolut deprimanta. Probabil facea parte din farmecul acelor zile in care parca si timpul, ca si melodia, trecea mult mai greu ca astazi.

Cand vine vorba de jucarii, lucrurile nu au evoluat foarte mult, singurul lucru diferit intre atunci si acum fiind aparitia calculatorului si a jocurilor electronice, in rest, putem spune ca reclamele sunt la fel de "neinspirate".