Prima seara la B'estfest 2011. Cine a "rupt" scena?

Cursa speciala pusa la dispozitie de organizatori te lasa la o aruncatura de bat distanta de portile de acces ale perimetrului care, pentru trei nopti, gazduieste cel mai important festival in aer liber tinut in Romania, B'estfest 2011.

Pe malul lacului Pasarea, pe izlazul comunei Tunari, se indreapta, energic, palcuri de tineri, multi dintre ei cu cortul in spate. O iau pe drumul marginit de stuf, gesticuleaza in pas grabit, caci din departare se aud deja ecourile Omului cu Sobolani.

Soarele straluceste cu zgarcenie, cativa stropi de ploaie ameninta transformarea festivalului in Woodstock, se impart pelerine, dar publicul e nepasator, se canta simultan pe mai multe scene si e un flux continuu dintr-o locatie la alta.

OCS, scena principala

Consacratii rock-ului alternativ din Romania au strans un numar semnificativ de fani, care au cantat in cor cele mai cunoscute piese ale formatiei. Pare sa fie un lucru bun ca o formatie romaneasca reuseste sa-si stranga cu fiecare ocazie acelasi public, cu o fidelitate pe care rar o vezi la vreo formatie din zona alternativa din Romania.

Desi show-ul lor cade de cele mai multe ori in previzibil, cu acelasi Dan Amariei locvace, e ceva in relatia trupa-fani care da o culoare unica oricarui concert OCS iar simplul fapt ca oamenii se strang, danseaza si canta impreuna, face din reprezentatia lor live un must-see. Si must-see au fost si ieri, in prima seara de B'estfest 2011.

Toulouse Lautrec

Cum stateam in fata celor de la Madame Hooligan, care i-au preluat cu succes pe fanii OCS-ului, un zvon se imprastia printre cei de langa mine. Cand incet, ca si cand ar fi cantat o trupa underground interzisa ("Toulouse Lautrec" ) cand energic rostit ("Toulouse Lau-treeeeec! Tulu Lotreeeec?") rostit, acest nume m-a purtat pana inspre scena in care cei trei incepusera deja sa puna in miscare

Cu caciulile rusesti pe cap, marca distinctiva a tuluzlotrecilor, cu un ritm zvapaiat, condimentat din cand in cand cu gajaieli de chitara metalice, cu versurile lor naive si catchy, dar mai ales cu caciulile rusesti pe cap, romanii au reusit sa se diferentieze de restul formatiilor prezente.

Atmosfera era aidoma oricarui act de trupa indie de pe-afara, in sensul ca se dansa retinut, cu paharul de bere in mana, mai schimband o vorba cu cel de langa tine, mai fredonand soptit cate un vers ghidus al tuluzlotrecilor caciulati.

Irlandezii de la Flogging Molly au fost cea mai inspirata alegere pentru prima seara de B'estfest.

Cu "celto-punk-ul" lor dement, condimentat cu acordeon si vioara, insularii au "rupt" scena in doua si publicul de asemenea. Pentru ca rar am vazut atata buna dispozitie venita dinspre scena inspre public, o multime receptiva de parca s-ar fi nascut pe Liffey.

Show-ul lor, generos ca timp si tare ca un pahar de whiskey catolic s-a desfasurat intr-o zbantuiala continua, cu flacai si mandre facand un pogo batran si bun.

Dupa o pauza de-o "Coma" si-au facut aparitia pe scena headlinerii serii, formatia de brit-pop Skunk Anansie. O schimbare s-a intamplat si cu publicul, care s-a "maturizat" pe masura ce britanicii isi faceau aparitia, o parte din cei mai tineri luand directia cortului de muzica electronica, acolo unde dubstep-ul face legea.

Skin, solista, si-a facut energic aparitia pe scena, imbracata intr-un costum negru sclipitor, ornat cu un fel de pene. De neuitat macar daca ai deschis macar o data televizorul pe MTV, Skin are aparenta unei lebede negre.

Sustinuta de riff-urile agresive ale formatiei, Skin sare, alearga, se apropie de public, face stage-diving. Nu e de mirare ca e prietena cu cei de la Prodigy, are ceva din energia acestora.

De altfel, cele doua formatii au petrecut impreuna cu o seara inainte.

Publicul cunoaste versurile, canta impreuna cu solista, bate din palme si da impresia unei satisfactii dupa o asteptare indelungata.

Cum s-a terminat show-ul celor de la Skunk Anansie, o buna parte din public s-a indreptat inspre cortul de muzica electronica, acolo unde Gojira a ridicat mainile multimilor in aer.

S-a dat din cap ca la un concert de hip hop, s-a topait ca la drum and bass, s-a strigat ca la rock.

Gojira are darul de a fi foarte empatic cu publicul sau si viceversa, astfel ca de multe ori a fost deajuns sa ridice o singura mana in aer si sa dea bass-ul un pic mai tare pentru ca foarte tinerii fani prezenti s-o ia razna.

Organizatorii au reusit sa "sparga" potrivit publicul, in sensul ca si amatorii de festivaluri in aer liber, dar si obisnuitii cluburilor bucurestene isi pot lua portia de distractie.

Cu tot ceea ce-i trebuie unui festival de vara, incepand cu hamace unde te poti chillui, o zona de sport , parc de distractii ( si cu lasertag ) pana la olarit, B'estfest e si un festival urban. Cluburile din centrul vechi ale capitalei sunt prezente si aici, astfel incat cine e familiarizat cu Expirat sau cu Goblin isi va gasi, cu siguranta, locul aici.