Turist pe strazile Europei: Din Dubrovnik pana in insula verde a Adriaticii… Croatia merita efortul

Ne scuturam bine de visele care au incoltit in mintea noastra dupa vizita in Plitvice, coboram de pe norul pe care ne-am instalat atat de confortabil si “aterizam” direct in capitala Zagreb. Studiind putina geografie, aflam ca orasul de la poalele Muntelui Medvednica, este construit pe doua dealuri istorice, si anume Gradec si Kaptol. Citind despre capitala, pentru a afla incotro sa ma indrept am aflat ca, de fapt, sunt trei orase intr-unul singur. Mai specific, Orasul de Sus, cel de Jos si Noul Zagreb, unde, precum era de asteptat domina arhitectura moderna. Cum de modern am parte aproape peste tot, am decis sa hoinaresc pe strazile pietruite care te introduc intr-o atmosfera degajata, dar romantica, gratie cladirilor vechi si a lampilor de gaz ce le strajuiesc. Pe langa faptul ca aici se regasesc cele mai multe muzee ale orasului, avem ocazia sa intram si in Biserica Sfantul Marcu.



Apoi deja m-am lasat vrajita de magia orasului si nu mai stiu in ce parte orasului ma aflam, cert este ca am admirat semeata cladire a Teatrului National Croat (foto sus), catedrala si alte cateva despre care nu stiu sa povestesc prea multe pentru ca am petrecut destul de putin timp aici. Apoi, am avut norocul sa prind si un targ de bunatati si un concert, care mi-a activat simtul auditiv intr-un mod placut. Este fascinant cum notele reusesc sa te atinga fara sa pricepi o iota din ceea ce se canta. Performatie de exceptie care mi-a facut seara mai buna si m-a facut sa regret ca trebuie sa ma indrept spre hotel pentru a pleca a doua zi, in loc sa mai raman un timp pentru a descoperi orasul pe indelelete.

Din pacate, a venit si ziua “cea mai urata” ca sa zic asa, ziua plecarii, in care am fost nevoita, cu parere de rau, sa-mi iau la revedere de la frumoasa Croatie. Am plecat cu regrete pentru ca am simtit ca timpul petrecut aici nu a fost indeajuns. Niciodata nu este timp suficient pentru drumetii, descoperiri, plimbari. Sau cel putin pentru mine. Da, m-am relaxat si m-am simtit implinita, insa fericirea este efemera atunci cand vine vorba despre calatorii. Cred ca as fi putut petrece luni intregi in aceasta tara fara sa ma plang de plictiseala, insa, vrem nu vrem trebuie sa ne intoarcem la viata de dinainte, ce-i drept mai relaxati, mai plini de viata, mai energici, mai pozitivi. Cu acestea in minte, nu pot decat sa inchei spunand ca aceasta tara este “de aur” si merita sa o decelezi pana la ultimul centimetru. Va mai las cateva fotografii care sa va faca sa tanjiti dupa o experienta asemanatoare cu cea traita de mine.


Stradun, Dubrovnik




Croaziera, Dubrovnik


Dubrovnik, port


Zidurile din Dubrovnik







Dubrovnik, vazut de sus


Strada cocheta, Korcula



Korcula, vazuta de sus






Parcul National Lacurile Plitvice



Zagreb

As putea spune, fara sa stau vreun pic pe ganduri, ca aceasta tara nu este laudata pe masura si ca este o bijuterie, inca nedescoperita la adevarata valoare. Suna cliseic, insa, intr-adevar este o nestemata. Marturisesc ca si eu am auzit, inainte de a mi se ivi in sfarsit ocazia sa ajung aici, fel si fel de povestiri despre cum se petrec lucrurile aici, despre frumusetea peisajelor si a locurilor in care modernul nu a reusit inca sa patrunda atat de adanc, incat sa puna intru totul stapanire pe orasele istorice, siturile si fortaretele cu care croatii se pot lauda.



Croatia nu este o tara mare si nici nu are multi locuitori, insa nu degeaba se spune ca “esentele tari se tin in sticlute mici”. Nimic mai adevarat pentru ca tara se incadreaza in categoria esentelor puternice care trebuie incercate si chiar as indrazni sa spun ca nu doar o data, pentru ca sunt multe zonele care merita sa fie explorate, insa, din pacate intr-o singura excursie nu ai cum sa ai suficient timp pentru a admira si vizita tot ceea ce iti doresti. Totusi, ma incadrez in categoria oamenilor fericiti, caci, intr-o perioada scurta am avut ocazia sa-mi bucur privirea si sa-mi linistesc sufletul in mai multe locuri decat as fi sperat.



Cred ca una dintre descrierile care se apropie cel mai mult de adevar in ceea ce priveste aceasta tara ar fi “Croatia sau tara celor o mie de insule poate fi un colt de rai, scaldat in soare si marginit de apa calda a Marii Adriatice”. Acum ca am stabilit ca tara ar putea fi “Edenul” dupa care toti jinduim sa-l descoperim pe Pamant, mai e de adaugat cate ceva despre farmecul croat care pur si simplu “pluteste” in diverse forme pe stradutele inguste, pietruite si incarcate de istorie. Stiu ca probabil am mai amintit deja in articolele anterioare, insa se pare ca fiecare loc are capacitatea de a-mi conferi o anumita stare de spirit. Si se pare ca printre cuvintele cheie s-ar numara “calm”, “armonie”, “destindere”. Putine sunt lucrurile care au reusit sa imi induca o asa stare de relaxare si de voie buna precum zilele petrecute pe meleaguri dalmate. As putea compara poate aceasta excursie cu o sedinta prelungita de yoga, in care nu simti durere deloc, pentru ca deja ai reusit sa intri intr-o stare absoluta de confort, in care te simti in siguranta si in care nu mai conteaza care va fi urmatoarea miscare efectuata pentru ca oricum nu vei mai simti stradania, ci doar beneficiile.



Sincera sa fiu nu stiu prea bine cu ce sa incep si cu ce sa termin asa ca va voi prezenta, asa cum mi s-a intiparit in minte, o scurta incursiune in cele mai frumoase orase si insule pe care le-am vizitat.

In sfarsit, am inteles de ce Dubrovnik-ul a fost supranumit “Perla Adriaticii”. Trebuie sa infrunti atat de multe sentimente contradictorii atunci cand ajungi in acest oras, incat exista un moment in care simti ca extazul, coroborat cu acea caldura toropitoare iti vor provoca un lesin… ce-i drept de fericire. Bine, poate am exagerat putin cu lesinul, dar o stare de amorteaa tot te cuprinde de indata ce treci portile cetatii si in fata ti se aliniaza o imagine atat de splendida. Cred ca pana la urma nici nu mai conteaza cat de poetic as incerca eu sa descriu sentimentele ce au pus stapanire pe mine sau cum mi s-a aratat orasul adesea catalogat ca cel mai frumos de pe coasta dalmata, pentru ca in multe cazuri fotografiile vor vorbi de la sine.



Cu toate acestea, nu ma pot abtine sa nu va vorbesc macar putin despre diversele stiluri arhitecturale, de la roman la baroc care confera o nota subtila de eleganta, despre distinsele biserici gotice, renascentiste si baroc si nu in ultimul rand sa amintesc despre manastirile, palatele si fantanile ce intregesc tabloul orasului-fortareata. Este una dintre statiunile de top din lume, cu ziduri albe ce contrasteaza cu ape nefiresti de albastre. Se spune ca cine cauta raiul sa vina in Dubrovnik.



Nici nu este de mirare ca atat de multe filme (“Game of Thrones”, “Robin Hood”, “Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi”, “Knightfall”, “Ezel”, “Captain America”) au fost turnate pe strazile magnifice sau in locatiile istorice de renume din orasul-muzeu ce s-a remarcat prin privelisti de-a dreptul memorabile, ce raman mult timp intiparite pe retina.



De departe, unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le poti face in Dubrovnik este sa te lasi dus de val, sa nu iti impui sa atingi neaparat anumite obictive, ci sa sa pleci sa explorezi toate stradutele inguste, sa mergi la pas si, cu entuziasmul unui copil, sa astepti cu sufletul la gura surpriza de care vei avea parte in urmatorul locsor. M-am indragostit iremediabil de micile colturi in care domnea verdeata, de copacii si plantele bizare care se incadrau perfect in peisaj, conferind culoare si viata si mai ales, de faptul ca pasii mi-au fost calauziti spre intranduri care intr-o clipita parca te teleportau in zone total diferite de cele admirate pana atunci, pentru ca aici te reintalneai cu apa cristalina si de un albastru linistitor. Tot in aceste plimbari am descoperit si simtul umorului croat, care nu este deloc sec, ci acest popor s-a dovedit a fi plin de imaginatie. Citeste si: 10 imagini surprinse pe strazile Croatiei care arata ca locuitorii acestei tari au simtul umorului bine dezvoltat



Daca ai reusit sa te bucuri de aceasta “mica excursie”, care pentru mine s-a dovedit revelatoare iti poti croi drum spre cele mai cautate obiective din oras. Asadar, sa incepem un scurt tur virtual.



In orasul vechi se remarca strada Placa, mai degraba cunoscuta publicului larg sub denumirea de Stradun (vezi foto in ultimul slide). Aici se regaseste fantana Onofrio, care a devenit un loc de intalnire simbolic pentru tinerii din Dubrovnik, promenada calauzindu-te catre doua magnifice constructii arhitecturale, pe care nu ai cum sa le ratezi si anume: Palatul Sponza si Palatul Rectorului, in muzeul caruia sta pastrat inclusiv mobilierul original din perioada medievala. In apropiere mai poate fi apreciata si minunata fatada a Bisericii Sf. Blasiu, patronul orasului.



Nu vei putea rata nici Turnul cu ceas din Piata Luza, cu vedere spre Coloana lui Orlando, avand in vedere ca are o inaltime de 35 de metri.



Daca vrei sa te bucuri de o priveliste care sa iti taie rasuflarea, poti face o plimbare pe zidurile citadelei sau poti urca cu telecabina pe dealul Srdj. Din pacate, eu nu am avut timpul necesar pentru a urca pe deal; am putut doar sa-mi las imaginatia sa zburde, pentru a-mi inchipui cum se vede peisajul de la inaltimea de 413 metri. In schimb, nu am ratat plimbarea de pe ziduri. Am reusit sa surprind in cateva fotografii faimoasele acoperisuri rosii, vasele de croaziera din port, pe scurt tot ce are mai frumos de oferit si de capturat Dubrovnikul.


Vezi mai multe imagini in ultimul slide

Apoi, in partea sudica a Pietei Gundulic isi face aparitia stilul baroc. Urcand pe o scara concav-convexa realizata, am aflat ulterior, dupa planurile arhitectului Pietro Passalacqua, care te poarta pana la Poljana Rudera Boskovica, vei avea ce admira, si anume Colegiul iezuit Ragusinum si Biserica Sfantul Ignatie, aceasta din urma fiind decorata cu niste fresce splendide cu scene din viata Sf. Ignatiu de Loyola. Tot mai tarziu am aflat ca in aceasta biserica se afla cel mai vechi clopot din oras.



Dupa toate acestea, ce putea fi mai reconfortant daca nu o scurta croaziera? Pe langa faptul ca mai ai ocazia sa te racoresti putin, ti se ofera posibilitatea de a observa si analiza cladirile albe cu acoperisuri rosii in toata splendoarea lor. Albastrul curat al apei, dara alba ca spuma laptelui lasata in urma si combinatiile de verde imperial cu insertii de verde masliniu/ kaki ofera o priveliste pe care nu te saturi sa o admiri. Parca ti-ai dori sa ai posibilitatea ca la un simplu clic, prin inchiderea si deschiderea rapida a ochilor, imaginea sa ti se intipareasca pentru totdeauna in minte, pentru a putea sa te refugiezi acolo in momentele de restriste.


Vezi mai multe foto in ultimul slide

Ce sa mai, dupa asemenea experiente traite in frumosul Dubrovnik mi s-a confimat ca cele auzite nu au fost doar povesti spuse pentru a impresiona, ci intr-adevar, farmecul sau inegalabil te face sa iti doresti sa revii sezon dupa sezon. Insa, cum sunt atat de multe destinatii pe care cu totii am vrea sa le bifam, se dovedeste destul de greu sa revenim mereu in acelasi loc. Pentru moment, nu ne ramane decat sa ramanem cu fotografiile, cu informatiile noi acumulate si cu experienta care a meritat din plin traita.

La aproximativ 50 de kilometri distanta de Dubrovnik, am ajuns in pitorescul oras medieval Ston, supranumit “orasul de sare”. De unde aceasta atribuire? Pentru ca in acest oras cochet se gasesc unele dintre cele mai vechi fabrici de sare recunoscute in toata lumea, acestea functionand pana in zilele noastre dupa aceleasi retete de preparare ca in timpul romanilor.



In egala masura, acest oras mai este faimos pentru cel mai lung zid de piatra din intreaga Europa, avand o lungime de nu mai putin de 5,5 kilometri, de multe ori fiind asemanat cu Marele Zid din China. Este o adevarata placere sa-l strabati la pas de dragul sa admiri splendidul tablou care ti se infatiseaza intr-un mod simplist in fata ochilor. Senzatia este putin diferita in comparatie cu plimbarea pe zidurile din Dubrovnik, nu as putea explica prea bine de ce anume, poate pentru ca aici inca mai este conservat un anume farmec rural, cert este ca sentimentele care te incearca sunt deosebite, variate. Probabil ca difera de la om la om si nivelul de perceptie atarna greu in cazul fiecaruia. Oricum ar fi, daca ajungi in Dubrovnik ar fi pacat sa nu dai o fuga si pana in Ston, avand in vedere mica distanta care le desparte.



In plus, iubitorii de fructe de mare vor avea ocazia si sa se infrupte cu stridii proaspete si aromate intr-una dintre renumitele ferme de midii din zona. Recunosc faptul ca nu fac parte din categoria celor care consuma creveti, homari, languste, crabi sau alte alimente de acest tip, motiv pentru care nu am fost deloc curioasa sa ajung la ferme, insa am oferit pontul pentru care care considera ca astfel isi vor incanta papilele gustative. Nu sunt prea multe de facut aici asa ca nu voi mai lungi asteptarea pana la impartasirea impresiilor din minunata insula Korčula.

Desi Casa lui Marco Polo si Muzeul lui Marco Polo sunt principalele atractii turistice de aici, se pare ca exista divergente pe aceasta tema, sustinandu-se ca nu exista dovezi clare potrivit careia comerciantul s-ar fi nascut aici, mai plauzibil fiind ca ar fi fost adus pe lume in Venetia. Adevarul nu il cunoastem, cert este ca aici avem de-a face cu un colt de lume care il cinsteste asa cum se cuvine pe navigator.



Aceasta insula, despre care am inteles ca ar fi a sasea ca marime din Marea Adriatica, avand o lungime de circa 47 de kilometri, este recunoscuta ca fiind cea mai verde insula a Adriaticii, gratie padurilor de pini, plantatiilor de maslini, dar si a … podgoriilor.  Acesta ar putea fi paradisul enofililor, caci vinurile albe din strugurii posip ar depasi in prestigiu orice alt produs din aceasta tara.



Sa nu ne lasam ademeniti de aromele bahice si sa ne continuam calatoria pe melegurile care s-au dovedit exact pe sufletul meu. M-am pierdut din nou, ca si in Dubrovnik, pe stradutele inguste care ma atrag atat de mult, am urcat si am coborat, am strabatut in lung si in lat, m-am lasat condusa doar de instinct, fara sa bag de seama ca aveam si o harta in mana cu principalele obiective. Chiar si asa, am reusit sa ajung unde trebuia.



Evident, pasii m-au purtat pana la catedrala Sfantul Marcu, construita in stil gotic, am ametit urcand sa admir privelistea de ansamblu si, precum era de asteptat, am intrat si in Muzeul Marco Polo. In magazinul de suveniruri de aici mi-a atras atentia inghetata Marco Polo, despre care mi s-a spus ca poarta acesta denumire pentru ca el ar fi fost cel care a adus reteta din China, pretul afisat fiind de doar 10 kuna.



Desi este cunoscuta si sub denumirea de Korcula Neagra, se pare ca exista si colturi mai colorate, fie ca vorbim despre albastrul azur al apei limpede din port sau de ciclamenul bougainvilleelor sau a florilor de hartie cum sunt cunoscute la noi. Una peste alta, daca am fost prea saraca in cuvinte si nu v-am convins ca merita efortul, mai bine va convingeti si faceti un drum pana aici.


Mai multe imagini in ultimul slide

Aceste destinatii fiind bifate, sa ne indreptam spre al doilea oras ca marime din Croatia, supranumit de localnici "cel mai frumos oras din lume", gratie climei ideale. Da, nu putea fi vorba decat despre Split, locul in care vechiul si noul se imbina armonios, unde plajele cosmopolite parca ne invita sa testeam beneficiile relaxarii absolute.



Precum era de asteptat, m-am dus fix in inima orasului vechi, unde se disting semete cetatea antica si fortificatiile vechiului palat roman – Palatul Diocletian – locul unde am avut parte de un spectacol pe cinste. Am avut noroc ca tocmai acel moment s-a jucat ceea ce eu am numit “o sceneta plina de umor”, despre care nu va voi relata mai multe pentru a nu strica surpriza de care puteti avea parte.



Apoi am vizitat catedrala si celebrul turn cu clopot. Nu puteam rata o noua urcare pentru a admira orasul de sus. Se pare ca in Croatia, in orice oras ai merge ai posibilitatea sa urci undeva (fie pe ziduri, fie intr-un turn) pentru a te bucura de splendoare la inaltime. Iar eu mi-am propus sa nu ratez deloc astfel de activitati fizice, care, marturisesc mi-au dat putin fiori, pentru ca locul de urcare este destul de ingust, iar treptele, in spirala, mi s-au parut cam abrupte. Sfat: indiferent de orasul in care va hotarati sa urcati in turn aveti grija sa aveti incaltaminte potrivita, care nu aluneca.



Sa revenim. Am trecut si pe langa templul lui Jupiter, iar apoi precum v-am obisnuit am ratacit pe aleile medievale pline de forfota, care iti ofereau posibilitatea sa alegi dintr-o paleta de oportunitati: sa vizitezi galerii de arta, sa te lasi ademenit de aromele din restaurante chiar daca nu iti este foame sau sa te pierzi printre zecile de magazine cochete.



Nu este de ratat nici o plimbare pe promenada cu faleza, a carei principala atractie ramana marea animata de veliere.



Poate nu este mult si ti s-ar putea parea ca timpul petrecut aici va fi o pierdere de timp, insa cand vei ajunge la fata locului iti vei sa seama nu numai ca nu te vei plictisi, ci ca nu vei avea timp sa duci la bun sfarsit planul propus, pentru ca tentatiile iti vor acapara atentia si te vor face sa pierzi notiunea timpului. In general, asa se intampla cand ceea ce vezi iti place cu adevarat, uiti de ce te afli acolo si vrei doar sa te bucuri de primele lucruri care se arata la orizont.

Usor, usor, am ajuns si in cel mai asteptat loc. Am ars de nerabdare pana aici, norocul fiind ca nu am avut chiar atat de mult timp sa ma gandesc la locul pe care mi l-am imaginat ca pe un paradis cu vegetatie luxurianta, in care te poti bucura de libertate totala. Asteptarile nu nu numai ca nu mi-au fost inselate, ci, mai mult, au fost cu mult depasite. Am ajuns intr-unul dintre cele mai salbatice locuri din Europa, cea mai veche rezervatie naturala din sud-estul Europei aratandu-se mai intai la picioarelele mele (vedere de sus) ca o nestemata care inca nu a ajuns sa fie slefuita de mana omului, ci este valoroasa tocmai pentru ca nu a fost atinsa de civilizatie. Pe masura ce am coborat si m-am vazut inconjurata de verdeata si ochiuri de apa de un turcoaz pur, cristalin, scaldate in razele jucause ale soarelui mi-am dat seama cat de mica sunt in fata unei asemenea maretii a naturii. Nici macar in imaginatia mea, care este destul de bogata, nu m-as fi putut duce pe asa taramuri cabalistice.



Cu siguranta, se incadreaza in topul locurilor ce trebuie vizitate cel putin o data in viata si nu o spun doar din punctul de vedere al peisajelor, ci si al trairilor care te incearca in locul in care ai vrea ca timpul sa stea in loc, doar pentru a avea posibilitatea de a-ti mai mangaia sufletul si a-ti mai desfata privirea cu vegetatie de un verde de sticla, scaldata in vapori de apa limpede.



Aici capeti liniste, aici este locul de care simti ca apartii, locul care ar putea deveni cu usurinta casa ta pentru ca te simti confortabil, locul care ar putea deveni globul tau de sticla, ce te va apara de toate grijile si problemele posibile, locul din care nu ai mai vrea sa pleci pentru ca deja stii ce te asteapta afara si nimic nu poate fi mai frumos si mai inaltator de atat. Probabil o experienta pe Machu Picchu te-ar mai putea duce in asemenea fel pe culmile simtirilor.



Uimitoare si pline de mister se mai arata in fata noastra si pesterile carstice si nu in ultimul rand lacurile terasate ce se revarsa in cascade, care mai de care mai diferite si mai spectaculoase. Vedeta este Cascada Veliki Slap ce are o cadere de circa 80 de metri, insa nici celelalte nu se lasa mai prejos. Destul cu descrierile pompoase si cu trairile intense, sa mai mentionam cateva date concrete despre vizitarea acestuia, unde nu iti va ajunge sa petreci o zi intreaga.



Se pot remarca 8 rute amenajate si marcate adecvat si toate traseele traverseaza cel mai mare lac din parc, adica Kozjak. De asemenea, nu trebuie sa va faceti probleme ca va veti rataci in cautarea unui obiectiv anume, caci fiecare atractie este semnalizata cum trebuie, astfel incat sa nu se mearga orbeste, ci sa fie gasita repid si usor. Vizita se poate incepe fie cu lacurile inferioare, fie cu cele superioare. Ramane la latitudinea fiecaruia cum vrea sa parcurga aceste minunatii, important este sa se strabata cat mai mult din parc, pentru ca fiecare locsor in parte lasa sa se dezvaluie spledoarea cruda a naturii.


Vezi mai multe fotografii in ultimul slide