CRONOLOGIE: Loviturile de stat din istoria moderna a Turciei

Prima lovitura de stat lansata in Turcia a avut loc in 1960, cand armata a daramat cu succes Guvernul, pe fondul tensiunilor puternice din tara. Presedintele Celal Bayar, premierul Adnan Menderes si alti oficiali au fost arestati si judecati pentru tradare. Menderes a fost spanzurat.

Generalul Cemal Gursel, care a condus lovitura de stat, a devenit presedinte si premier. Mai multe detalii aici.

Armata a indepartat din nou de la putere Guvernul turc in 1971. Lovitura de stat a venit dupa luni de violente si tulburari in tara.

Acest puci a fost descris drept “lovitura de stat prin memorandum”, pentru ca generalul Memduh Tagmac i-a dat un ultimatum premierului Suleyman Demirel, obligandu-l sa renunte la putere.

Spre deosebire de lovitura de stat anterioara, armata nu a preluat puterea, dar cabinetul care a facut-o a fost sub supraveghere militara.

Dupa ce s-a dovedit ca puciul din 1971 nu a linistit turbulentele politice din tara, armata a decis sa lanseze un nou puci in septembrie 1980 si sa preia controlul. Amiralul Bulent Ulustook a devenit premier.

De aceasta data, in Turcia s-a instalat o perioada de realtiva stabilitate, dar armata a arestat mii de oameni si a executat zeci din ei.

Desi nu a fost vorba oficial de o lovitura de stat, armata a emis in 1997 o serie de recomandari Guvernului turc. Singura optiune pentru Cabinet a fost sa le accepte. Premierul Necmettin Erbakan a fost obligat sa demisioneze.

Supranumita “lovitura de stat de catifea”, aceasta a avut succes pentru ca armata a colaborat cu oameni de afaceri, magistrati, presa si lideri politici.

O fractiune a armatei turce au incercat in noaptea de vineri spre sambata (15-16 iulie) sa preia controlul in stat. Beneficiind de o perioada in care presedintele Erdogan se afla in concediu in Bodrum, acestia au obtinut controlul partial in Ankara si Istanbul. Presedintele a dorit sa obtina azil politic in Germania, cererea i-a fost refuzata si s-a intors in Turcia. Intre timp, sustinatorii acestuia au iesit pe strazile marilor orase si s-au luptat cu pucistii. Peste 160 de persoane au decedat in urma confruntarilor.