Sase ani ca premier si zece momente-cheie ale carierei politice a lui David Cameron

La cateva saptamani dupa ce l-a invins pe rivalul sau mai bine cunoscut David Davis in cursa pentru conducerea Partidului Conservator, in decembrie 2005, David Cameron s-a imbarcat intr-un avion catre Cercul Arctic, pentru o misiune privind incalzirea globala. A fost un mod impresionant de a se prezenta drept un nou tip de lider conservator – unul caruia ii pasa de mediu si care nu se teme sa indure gerul fara fes pentru a dovedi asta. Predecesorul sau, William Hague nu a reusit niciodata sa depaseasca faptul ca a fost fotografiat cu o sapca de baseball in primele zile ale mandatului sau ca lider conservator, asa ca David Cameron a decis sa nu poate nimic pe cap in timpul vizitei sale in zona arctica.

Dupa cum spune si cantecul, liderul Partidului Liberal-Democrat Nick Clegg si liderul Conservator David Cameron nu au promis “o gradina cu trandafiri”. Insa exact asta au oferit atunci cand David Cameron a uimit Westminsterul in dimineata de dupa alegerile generale din mai 2010, facand o oferta “ampla, deschisa si curpnzatoare” liberal-democratilor. Gradina inflorita a Downind Street a fost locul primei conferinte de presa alaturi de Clegg, dupa patru zile de negocieri intense. Limbajul corpului in timp ce Cameron a glumit cu Clegg despre insultele pe care si le-au aruncat in trecut a fost bun, au spus analistii.

Capacitatea lui David Cameron de a avea o atitudine si un discurs demn de un lider, atunci cand a cerut-o ocazia a fost una dintre principalele sale atuuri. Acest lucru a fost cel mai evident in declaratia din Camera Comunelor legata de ancheta privind Bloody Sunday, in iunie 2010. El a fost salutat atunci de toate taberele politice.

Cameron a descris concluziile Raportului Saville privind impuscarea a 13 manifestanti pe 30 ianuarie 1972, la Londonderry, drept “socante” – o actiune care a fost “nesjustificata” si “nejustificabila”, pentru care Londrei ii „pare extrem de rau”.



Reactia sa dupa verdictul anchetei, din aprilie 2016, i-a castigat laude similar.

Libia a fost prima si probabil cea mai dezastruoasa interventie de politica externa a lui Cameron. El a exercitat presiuni asupra presedintelui american Barack Obama, care era reticent, sa ajute rebelii care incercau sa il indeparteze de la putere pe colonelul Muammar Gaddafi si sa contribuie la impunerea unei zone de interdictie a zborurilor deasupra Libiei.

Cameron a fost primit ca un erou atunci cand a vizitat Libia, cu presedintele francez din perioada respectiva. Nicolas Sarkozy, in septembrie 2011, dupa ce Gaddafi a fost rasturnat.

El a promis ca nu va permite ca Libia sa se transforme intr-un nou Irak, dar criticii spun ca exact acest lucru s-a intamplat.

A fost una dintre realizarile de care Cameron este cel mai mandru. Pe 21 mai 2013, parlamentarii au votat pentru a le permite cuplurilor de acelasi sex din Anglia si Tara Galilor sa se casatoreasca. Pentru Cameron, acesta a fost un semnal puternic al tarii tolerante pe care si-o dorea – dar l-a costat scump, pentru ca multi conservatori traditionalisti nu au acceptat-o.

Dupa ani in care a respins apelurile parlamentarilor conservatori privind convocarea unui referendum in legatura cu apartenenta Marii Britanii la UE, Cameron a anuntat, cu fast, intr-un discurs pentru Bloomberg din ianuarie 2014, ca va organiza o astfel de consultare populara, daca va castiga alegerile urmatoare. A fost cel mai riscant pariu din cariera sa politica, facut pe fondul unei ascensiuni a rebelilor eurosceptici in Partidul Conservator. Decizia i-a permis sa castige alegerile din 2015, dar a adus si finalul carierei sale politice.

In august 2013, David Cameron a devenit primul premier din ultimii peste 100 de ani care a pierdut un vot in Camera Comunelor privind actiunile militare. A parut o lovitura devastatoare pentru autoritatea sa. El nu a reusit sa convinga suficienti parlamentari, inclusiv conservatori, ca Marea Britanie ar putea sa ia parte la raidurile aeriene impotriva regimului presedintelui sirian Bashar al-Assad. “Cred cu tarie in necesitatea unui raspuns dur privind folosirea armelor chimice, dar cred si in respectarea dorintei Camerei Comunelor”, a spus el la cateva minute dupa anuntarea rezultatului votului.

Cameron a organizat mai multe referendumuri decat orice premier britanic. El l-a castigat cu usurinta pe primul, in 2011, privind tentativa vicepremierului sau de a schimba sistemul de vot din tara. Insa, in septembrie 2014, referendumul privind independenta Scotiei a provocat cel mai intens moment de panica din primul sau mandat. Pe masura ce s-a apropiat ziua scrutinului, a fost nevoit sa anuleze sedinta de intrebari in Parlament pentru a merge in Scotia si a face un efort disperat de a salva Uniunea, printr-un discurs pasionat la Edinburgh.

Ulterior, el a fost nevoit sa ii ceara scuze reginei, dupa ce a fost auzit spunandu-i primarului New Yorkului, Michael Bloomberg, ca suverana “a tors la telefon” cand a informat-o de rezultatul referendumului, prin care majoritatea scotienilor au respins independenta.

In decursul a doua minute, totul s-a schimbat. Exit-pollul BBC care prezicea ca Partidul Conservator va fi aproape de a obtine majoritatea i-a uimit pe toti, inclusiv pe David Cameron. Inainte de scrutin, toate sondajele preziceau ca David Cameron va pierde in fata laburistilor sau va trebui sa formeze o noua coalitie cu liberal-democratii.

Fostul premier a fost criticat pentru ca a desfasurat o campanie negativa, bazata pe teama, dar aceasta a avut succes.

Promisiunea ca va organiza un referendum privind iesirea din UE, daca va fi ales, i-a asigurat numeroase voturi.

El a format prima majoritate conservatoarea dupa 1992 – un triumf personal ce s-a dovedit, insa, de scurta durata.

Cameron a mizat totul pe capacitatea sa de a convinge tara sa ramana in UE si si-a dat seama abia in ultima etapa a campaniei ca este posibil sa nu fie suficient. Tonul sau a devenit tot mai disperat, pe masura ce a inceput sa contemple posibilitatea de a intra in istorie ca premierul care a scos Marea Britanie din UE.

Desi a insistat ca va ramane la conducerea Guvernului indiferent de rezultat, el a anuntat ca va demisiona la cateva ore dupa ce rezultatul referendumului a devenit clar.