Pauza de masa: 10 covrigi din jurul lumii

Covrigii olandezi sunt mai degraba dulci, decat sarati si se coc in doua moduri, in functie de ce obiective ti-ai setat pentru covrig: sa fie mare si pufos sau mic si crocant. Merita mentionat ca numele covrigilor in limba olandeza este derivat din verbul "kraken" (a sparge).

Covrigii sunt foarte raspanditi in Germania, Alsacia, Austria si in Elvetia (regiunile in care se vorbeste limba germana). Aproape fiecare oras nemtesc are propria reteta si propriul mod de a prepara covrigi. De aceea covrigul ar si foarte multe nume: Brezn, Bretzel, Brezzl, Brezgen, Bretzga, Bretzet, Bretschl, Kringel, Silserli si Sülzerl.

Obsesia pentru "bigger is better" a rusilor se manifesta si in cazul covrigilor: bublik sunt covrigi cu gaura mare in mijloc dar cu un interior moale si dulce, glazurati cu galbenus de ou. Cea mai populara forma de bublik este asortata cu seminte de mac. De cele mai multe ori sunt consumati alaturi de o cana cu ceai.

Covrigul standard al Turciei, simit, este presarat cu seminte de sesam si existenta sa a fost atestata oficiala pentru prima data in Istanbul in 1525.

Vesirinkeli se fierb mai intai in apa cu sare si apoi se pun la copt. Se mananca mai ales la micul dejun, cu unt si se gasesc in mai toate supermarketurile finlandeze.

Chinezii nu se incurca foarte mult cu produsele de patiserie, este adevarat. Pe de alta parte, turcii care ocupa regiunea Xingjiang din China au pastrat traditia coacerii unor covrigi numit Girdeh Nan (ceea ce in limba persana inseamna paine rotunda).

Covrigii lituanieni au doua denumiri: In afara de riestainiai ei se mai numesc si baronkos (aceasta fiind denumirea lor slavica).

Covrigii au fost adusi in Statele Unite la inceputul secolului XX de catre imigrantii polonezi. Din fericire pentru new yorkezii de astazi, acestia au deschis mai multe patiserii in orasul care nu doarme niciodata. Din  New York, covrigul s-a raspandit in toata America, dar covrigul "New York Style" este cel mai faimos. Acesta se pregateste cu malt si sare, se fierbe mai intai si apoi se coace, rezultand intr-un covrig pufos si moale, perfect pentru a fi transformat apoi intr-un sandvis.

Tehnica din Montreal implica o reteta fara sare. In plus, inelele de coca se fierb mai intai in apa indulcita cu miere si apoi se coc la cuptor. Astfel se obtine un covrig mai mic si crocant. Covrigul de Montreal si cel de New York au parte de o rivalitate acerba in Statele Unite. Pentru a intelege diferenta dintre cele doua retete iata o poza care ofera o comparatie: