Evolutia crizei politice din Italia din 2008 si pana in prezent

Marti, Berlusconi a castigat un vot-test, dar a pierdut majoritatea in Parlament, ceea ce l-a constrans sa anunte in cursul serii ca va demisiona dupa adoptarea reformelor promise UE pentru a se evita propagarea crizei euro.

AFP prezinta principalele etape ale acestui declin:

• 13 si 14 aprilie 2008: Partidul lui Silvio Berlusconi, Poporul Libertatii (PdL), infiintat impreuna cu Gianfranco Fini si aliatul sau, Liga Nordului a lui Umberto Bossi, castiga alegerile legislative cu o majoritate zdrobitoare de 174 de mandate din totalul de 315 in Senat si 344 din 630 in Camera Deputatilor.

• Noiembrie 2009: Primele tensiuni publice intre Gianfranco Fini, presedintele Camerei Deputatilor, care critica deschis unele politici ale Guvernului, si Silvio Berlusconi.

• 28 si 29 martie 2010: Silvio Berlusconi invinge stanga la alegerile regionale gratie Ligii Nordului, dar propriul sau partid PdL scade la 26,7%

• 30 iulie: Berlusconi ii cere lui Fini sa renunte la functie, dar acesta din urma refuza si 32 de deputati loiali acestuia parasesc PdL si infiinteaza propriul grup, Viitor si Libertate pentru Italia (FLI).

•  7 noiembrie: Gianfranco Fini ii cere demisia lui Silvio Berlusconi public, in fata a 10.000 de sustinatori la Perugia.

•  2 decembrie: Aproximativ 80 de deputati italieni apartinand miscarii de centru sau dreptei liberale, care ar fi trebuit sa faca parte din familia politica a premierului, ii cer demisia lui Berlusconi pentru a infrunta mai bine criza economica si sociala.

• 14 decembrie: In urma crizei deschise cu Gianfranco Fini, seful Guvernului cere un vot de incredere si castiga scrutinul cu o majoritate relativa de 314 voturi din 630.

• 30 mai 2011: Dreapta lui Silvio Berlusconi iese zdrobita din al doilea tur de scrutin al alegerilor municipale, pierzand intre altele orasul Milano, fieful sau electoral, unde stanga nu a reusit in 15 ani sa ajunga nici macar la balotaj.

• 13 iunie: Nou esec politic al lui Berlusconi, invins la referendumul in cursul caruia italienii resping politica sa de reintoarcere la energia nucleara, privatizarea apei si mai ales imunitatea sa juridica.

• 15 iulie: Guvernul castiga cu 316 voturi un vot de incredere privind planul de austeritate care ar trebui sa faca ordine in finantele publice.

• 20 iulie: Camera Deputatilor autorizeaza cu 319 voturi arestarea lui Alfonso Papa, un deputat din partidul lui Silvio Berlusconi implicat intr-un caz de coruptie, gratie voturilor Ligii Nordului, un semn al diviziunilor puternice din cadrul majoritatii.

• 14 septembrie: Guvernul castiga cu 316 voturi un vot de incredere privind al doilea plan de austeritate, primul neputand calma pietele.

• 22 septembrie: Camera Deputatilor respinge cererea de arestare a unui apropiat al ministrului Economiei Giulio Tremonti, oferind astfel un moment de respiro sefului Guvernului.

• 14 octombrie: Silvio Berlusconi castiga cel de-al 51-lea vot de incredere cu 316 voturi. Majoritatea responsabililor politici apreciaza totusi ca seful Guvernului este din ce in ce mai slabit si nu va reusi sa isi incheie mandatul, care expira in 2013.

• 3 noiembrie: Doi deputati din cadrul PdL parasesc oficial partidul si trec in opozitie, urmati dupa doua zile de un al treilea deputat, ceea ce a condus la pierderea majoritatii absolute in Camera Deputatilor de catre Il Cavaliere.

Anul 2011 a fost marcat si de o reluare a proceselor impotriva lui Berlusconi, implicat in mai multe scandaluri sexuale.

El este judecat in trei procese la Milano - pentru corupere de martori, frauda fiscala, prostitutie cu minore - si risca alte urmariri in justitie in scandalurile cu prostituate din timpul petrecerilor de la resedintele sale.

Pe plan financiar, din 20 septembrie si pana in 7 octombrie, principalele trei agentii de rating au scazut nota Italiei, ceea ce reprezinta o alta lovitura pentru Guvernul sau.

Summitul UE de la sfarsitul lui octombrie si cel al G20 de la inceputul lui noiembrie au pus sub "control economic" Italia din cauza datoriei sale gigantice care ameninta zona euro, prejudiciind si mai mult credibilitatea lui Berlusconi, a carui cota de popularitate a atins minimul istoric in octombrie, cu 22 la suta.