5 delicatese pe cale de disparitie: Unde le mai gasim?

Din moment ce o regiune devine atractie turistica, apar si oportunitatile de afaceri, asa ca bucatariile traditionale, ale localnicilor sunt inlocuite treptat de restaurante care se ocupa doar de preferintele generale ale oamenilor, uitand sa adauge in meniu si traditionalele ingrediente locale.

Pentru a combate acest trend, miscarea Slow Food, a creat Arca Gustului, un soi de arhiva a tuturor ingredientelor/retetelor in pericol de disparitie. Descopera 5 dintre specialitatile cele mai populare, delicatese locale, pe cale de disparitie, pe care trebuie sa le incerci macar odata in viata, ajutand astfel la pastrarea culturii, care a dat nastere acestor feluri de mancare ori bucatarii traditionale.

Facuta din faina de porumb albastru, amestecata cu cenusa de ienupar si apa, ea este servita cu feluri de mancare lichide, cu sosuri, cum ar fi tocana de carne de oaie. Cel mai bun loc din lume pentru a incerca aceasta paine este Centrul Cultural Hopi din Second Mesa, Arizona.

Unul dintre cele mai valoroase tipuri de orez din India este orezul basmati parfumat, cu aromata de floare-alba sau santal, din Dehra Dun.

Cel mai popular este cel gatit intr-un amestec dulce, laptos, numit  kheer, care este fiert pana devine o crema, la care se adauga stafide si cardamom, o planta originara din sudul Indiei, renumita pentru gustul sau deosebit de aromat si pentru proprietatile sale antitoxice si afrodisiace, denumita "samanta dragostei".

Cu ani in urma, campurile de orez Dehraduni, situate in Muntii Himalaya indieni, au fost distruse treptat de utilizarea repetata a pesticidelor. Cu ajutorul unei grupari autohtone ce se ocupa de conservarea semintelor, localnicii au reusit sa regenereze terenul, astfel incat orezul acesta faimos sa fie cultivat conform vechilor traditii indiene.

Poporul Imraguen este un popor de pescari nomazi care urmarea miscarea bancurilor de pesti Barbun (rosioara, red mullet), de-a lungul coastei de nord a Mauritaniei,  in satele Banc d'Arguin si Nouadhibou, regiunea Dakhlet-Nouadhibou.

Odata ce barbatii captureaza pestele, femeile folosesc tehnici transmise din mama-n fiica pentru a recolta si stoca icre obtinute de la acest Red Mullet si a crea faimoasa Bottarga sau "caviarul saracului", cum mai este denumita delicatesa.

Din pacate, teritoriul de pescuit cel mai bine aprovizionat al acestei populatii se afla acum sub amenintarea companiilor mari de pescuit si a barcilor de pescuit ilegale, astfel incat Organizatia Slow Food a realizat un parteneriat cu un ONG local pentru a pastra intacta nu numai bottarga de barbun, dar si cultura Imraguen, de asemenea.

Shrubul, nu este o planta, cum veti gasi probabil daca veti cauta pe Wikipedia [Shrub, California], ci o bautura dulce, acidulata, obtinuta din fructe lasate la macerat in otet amestecat cu zahar, adus in America de catre englezi, folosit initial pentru a acoperi gustul romului, atunci cand isi pierdea savoarea, odata ce era tinut prea mult in calele vapoarelor.

Cordiala bautura, de obicei amestecata cu apa sau cu soda/sifon, a devenit populara ca o bautura racoritoare in vreme calda. Din pacate, cresterea de sucuri industriale a dus implicit la un masiv  declin al productiei de shrub,  asa ca acum il mai puteti gasi doar fabricat de catre familia Tait in Pennsylvania sau in restaurante tematice coloniale, in zone precum Williamsburg, Virginia.