10 superstitii comune explicate

A fost stabilit acum multa vreme ca oglinzile fac mult mai mult decat a-ti reflecta imaginea si, prin urmare, a le trata cu lipsa de respect se pedepseste cu ghinion din abundenta. Se prea poate ca povestea asta sa fi inceput in Grecia antica. Pe-atunci, soarta unui bolnav se decidea cu ajutorul unei oglinzi scufundate in apa. Daca ulterior reflectata o imagine clara a pacientului, acesta urma sa supravietuiasca. Daca reflexia era difuza, nu prea. Un pic mai tarziu, la aceasta practica medicala s-a adaugat teoria romanilor cum ca sanatatea oamenilor variaza in cicluri de cate 7 ani, de unde o imagine distorsionata in oglinda a inceput sa nu mai implice decesul iminent, ci mai degraba doar boala si lipsa norocului.

O alta convingere straveche zice ca, pe langa imaginea sa reflectata, oglinda mai tine la pastrare si fragmente din sufletul celui care se priveste in ea. De aceea, prin unele parti exista obiceiul de a acoperi oglinzile din casa dupa moartea cuiva pentru a te asigura ca sufletul nu-i ramane blocat acolo.

Si cum 7 ani de ghinion e totusi un pic cam mult, chiar si pentru cei care se autoflageleaza, s-au gasit diverse trucuri pentru a scapa de blestem. Fie atingi unul dintre cioburi de un mormant, fie le pisezi marunt pe toate. Nu-i chiar asa de rau.

Printre nenumaratele posibile surse de ghinion, gasim si varsatul accidental al sarii. Daca se intampla o astfel de calamitate, mai exista totusi o scapare: trebuie sa arunci un praf peste umar.

In mod curios, omenirea se panicheaza de mii de ani in fata risipei de sare. Explicatia e chiar mai simpla decat ati fi putut crede: sarea a fost multa vreme singurul condiment disponibil si, de aceea, era si foarte scumpa. Mai mult de atat, multe cuvinte si expresii din ziua de azi care se refera la castiguri materiale (de exemplu: „salariu”) se trag, etimologic vorbind, din „sare”.

Sa pierzi ceva de pret ca sarea era, deci, o mare primejdie. Si-atunci cum de risipa se rezolva prin si mai multa risipa? Ei bine, aruncand inca un praf peste umar, il tinteai, de fapt, pe diavol. Scopul era de a-l nimeri in ochi. Astfel, diavolul devenea orb la rateul tau si nu mai reusea sa-ti fure sufletul. Erau alte vremuri… lucrurile nu prea se rezolvau cu diplomatie pe-atunci.

Ceva mai obscura, superstitia de fata pare mai mult o scuza pentru comoditate. Se recomanda cu tarie ca atunci cand scapi pe jos un cutit sa eviti sa il ridici – ca sa te feresti de ghinion, bineinteles. O solutie ar fi sa gasesti pe altcineva care sa faca gestul asta pentru tine.

In prezent pare cam ilogic, dar credinta aceasta a fost rodul unei ratiuni foarte sanatoase la vremea ei. Provine din timpurile de demult in care duelurile erau la ordinea zilei. In cazul in care iti pierdeai sabia din mana, nu era deloc o idee buna sa te preocupi imediat de a o recupera. Ti-ar fi distras atentia si asta te facea vulnerabil in fata inamicului care nu statea pe ganduri. Desi in ziua de azi rar se intampla sa te gasesti intr-o astfel de situatie, nu strica niciodata sa fii cu ochii-n patru.

Printre atatea semne nefaste, in sfarsit ceva de bine! De ce? Pentru ca forma sa aduce un pic cu o semiluna, despre care grecii erau de parere ca ar fi de bun augur si ar produce fertilitate.

Motivele se inmultesc prin Evul Mediu, cand exista acea politica anti-vrajitoare despre care am mai vorbit. Oamenii aveau impresia ca vrajitoarele se tem de cai, din care pricina agatau potcoave la intrarea in casa, deasupra usilor. Vrajitoarele stiau, astfel, sa nu se astepte la ospitalitate. Desigur, potcoava trebuia asezata cu capetele in sus, ca forma concava sa „tina” norocul. Altfel, va dati seama ca s-ar risipi.

O scara sprijinita de un perete sau orice altceva descrie un triunghi, iar cam toate superstitiile legate de actul trecerii pe sub scara au reiesit, practic, din semnificatiile atribuite acestei forme. Am putea sa ne uitam in urma cu 5000 de ani la Egiptul antic si sa observam ca triunghiul era considerat una din cele mai sacre reprezentari geometrice. E suficient sa ne gandim la piramide privite din lateral ca sa ne convingem ca am dreptate. Asadar, nu-i de mirare ca egiptenii erau sensibili in legatura cu intruziunile pe sub scari.

Ceva mai tarziu, crestinismul a preluat la randul sau convingerea aceasta, asociind fiecare varf al triunghiului cu Tatal, Fiul si respectiv Duhul Sfant. Sa treci pe sub scara era o dovada clara ca nu crezi in Sfanta Treime. Prin eliminare, in Evul Mediu o astfel de erezie se traducea direct in faptul ca ai cocheta cu Satana si putea rezulta in acuzatii de vrajitorie, iar de-acolo incepe toata povestea cu arsul pe rug… – acum intelegeti de ce aducea ghinion?

Nu numai atat, dar pe la 1600 in Anglia se obisnuia ca cei condamnati la spanzuratoare sa fie trecuti pe sub scara, gest care a devenit intr-un final simbolic pentru respectiva metoda de executie.
In caz ca nu v-a fost destul, puteti sa luati in considerare si banalul fapt ca nu e indicat sa treci pe sub scara din motive de siguranta destul de evidente.

Fie ca jucati tenis de masa, Monopoly, tabinet, poker pe dezbracate sau orice alta eroica inclestare de forte, „norocul incepatorului” se refera la acel episod in care iese castigator tocmai cineva lipsit de experienta, fiind favorizat de zeii jocurilor de carti s.a.m.d..

O explicatie directa si lipsita de buna cuviinta ar fi ca ratiunea din spatele acestei superstitii tine numai de orgoliul celui care reuseste sa fie atat de varza la o activitate incat este invins pana si de cineva care habar n-are. Plauzibil.

Un argument ceva mai stiintific este fenomenul psihologic conform caruia indivizii tind sa isi aduca aminte cu mai mare usurinta acele evenimente care corespund sistemului lor de credinte. Cu alte cuvinte, daca crezi ca vei avea succes pentru ca esti novice, iti vei aminti cu predilectie acele episoade din viata ta cand ai castigat la ceva ce nu mai facusesi pana atunci. In consecinta, vei continua sa crezi in principiul asta pentru ca memoria ta il confirma.

La asta se adauga, desigur, si faptul ca incepatorii au obiceiul sa fie mai relaxati, sa nu resimta la fel de mult presiunea care tine de miza jocului. Si asta le aduce „noroc”.

Omenirea n-a reusit sa cada de acord asupra pisicilor negre si cu atat mai putin asupra pisicilor in general. La noi, in aproape tot restul Europei si pe meleagurile americane, sa iti taie o pisica neagra calea e semn clar ca nu-ti va merge bine. In Anglia si Japonia, din contra, se considera ca ar fi prilej de bucurie.

De ce am avea ceva impotriva pisicilor negre? Prin Evul Mediu, oamenii se temeau de ele pentru ca s-ar fi gasit mereu in compania vrajitoarelor. Erau uneori considerate o metamorfozare a acestora ca animale sau – de ce nu – chiar a diavolului. Daca pisica neagra trecea prin fata cuiva, era cazul sa intre la banuieli ca necuratul ar fi cu ochii pe el.

Dintotdeauna, omenirea si-a procurat talismane in vederea apararii de spiritele rele. Se considera ca labuta unui iepure ar avea astfel de puteri protectoare. Convingerea asta a luat nastere din niste credinte stravechi ce aveau legatura cu practicile magice, dar ale caror origini geografice sunt destul de greu de aproximat.

Englezii faceau o distinctie clara intre iepuri in functie de culoare. Astfel, in unele zone se credea ca iepurii negri adaposteau sufletele celor trecuti in nefiinta, iar cei albi ar fi fost incarnari ale vrajitoarelor. Cum, evident, asta insemna ca e rost de mult mai multa magie, cel mai norocos picior de iepure era cel ce apartinuse unei rozatoare in care a locuit o vrajitoare. Pe de alta parte, Uniunea Nationala a Iepurilor e de parere ca ai putea sa renunti la astfel de superstitii.

Obiceiul de a ciocani intr-o suprafata de lemn sau doar de a face aluzie verbala la acest gest s-a raspandit in foarte multe parti ale lumii. Se presupune ca ni se trage de la anumite mituri despre spirite ocrotitoare care salasluiau prin trunchiurile copacilor sau de la increderea pe care o avem in crucifix. Un indiciu ar putea fi faptul ca juramintele se depuneau intotdeauna atingand cu o mana o cruce de lemn. De asemenea, exista si o traditie straveche prin Europa timpurie – aceea de a bate cat mai tare in lemn cu scopul de a descuraja spiritele rele de la a-ti face vreo vizita.

Daca n-ai rabdare pana afara si deschizi o umbrela in casa, o sa te trezesti ca lucrurile nu-ti mai merg la fel de bine. Sunt o gramada de povesti moralizatoare pe tema asta. Toate isi propun sa te descurajeze de la gestul fatidic prin diverse exemple revelatoare a ce inseamna sa ai ghinion.

De ce s-a nascocit superstitia? Ca sa te ajute sa eviti o sumedenie de accidente, logic. Asta a fost prea usoara, sa trecem la urmatoarea.