10 lucruri interesante despre ghetari

In zona Polului Sud, cu numai cativa ani in urma, ghetarul Larsen A s-a spart in bucati, ceea ce a surpins pe cei mai multi oameni de stiinta. La acea vreme ni se spunea de catre personalul stiintific calificat ca evenimentul este studiat si ca “nu e mare scofala”, deoarece era conectat printr-o portiune relativ subtire cu Polul Sud de cateva zeci de mii de ani, asa ca era “normal” sa se rupa. Aceiasi oamnei de stiinta au mai adaugat faptul ca ghetarul Larsen B, din spatele lui Larsen A, in niciun caz nu se va topi si nici nu se va rupe si ca acesta era bine ancorat in masa de gheata a Arcticii. Cu toate acestea, in 2003 Larsen B se sparge in bucati si se raspandeste in ocean. Aceiasi oameni de stiinta au venit atunci sa dea alte explicatii, cum ca de fapt ghetarul s-a topit intr-o perioada de 6 luni din cauza dimensiunilor sale uriase, dar si de aceasta data explicatiile lor, sau mai bine zis speculatiile, au dat gres. Fotografiile succesive luate prin satelit au aratat ca acest ghetar s-a topit in 35 de zile si mai mult decat atat, a facut sa creasca nivelul intregului ocean planetar cu 2 cm. Dupa ce ambele sectiuni polare Lrsen A si B au disparut in icean, constatam cu stupoare ca este expus topirii si uriasul numit Ross, si ca singura “piesa” care ar fi putut preveni ruperea in bucati a acestui colos era (culmea) Larsen B…!

Dupa toate sursele, Ross se afla intr-un proces de faramitare chiar in momentul acesta. Daca acest colos se va rupe si va aluneca in ocean, va elibera atat de multa apa, incat nivelul oceanic planetar ar putea creste cu 20 de picioare. Iar asta ar putea schimba lumea, ar putea scufunda multe insule si orase aflate in apropierea tarmurilor. Probabil ca vom avea nevoie de un astfel de eveniment pentru ca umanitatea sa se trezasca la realitate in legatura cu pericolul numit Incalzirea Globala.

Aisbergul este un ghetar plutitor desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei constituit din apa pura, pe care oamenii de stiinta au incercat sa-l utilizeze ca sursa de apa potabila in tarile care duc lipsa de aceasta.

Daca pana in 2050 temperatura va creste undeva intre 0,5 si 2 grade, nivelul marii ar putea creste pana la o jumatate de metru, provocand pagube estimate la 28.000 de miliarde de dolari. Acest lucru se va intampla si daca nu se modifica politicile actuale in materie de protectie a mediului.

Cascadele de sange se afla in varful unui ghetar urias in Antarctica. Dupa cum sugereaza si numele, fata inghetata a cascadei este de culoare rosie, dar nu din sange. Apa primeste aceasta culoare deoarece este bogata in fier. Cand apa iese la suprafata din subteran, fierul este expus la oxigenul din aer si formeaza rapid rugina rosie.

Specialistii afirma ca cel mai mare ghetar alpin ar fi ghetarul Fedcenko din Tara muntoasa Pamir, cu lungimea de 77 de km, grosimea 700-1000 m, iar cel mai lung este ghetarul Habbard de pe Muntii Alaska, care are 145 de km.

Antarctida reprezinta singurul contintent acoperit aproape in intregime de gheata, cu exceptia unei suprafete de uscat foarte reduse (2500 km²) care reprezinta numai 0,02% din intinderea lui totala. Platoul glaciar al Antarcticii acoperă peste 13 milioane km² si are grosimea maxima de 4,87 km. Suprafetele mai mici, ca cele din Islanda sau Norvegia, sunt numite calote glaciare. Cea mai mare calota glaciara din Europa este in Islanda si acopera aproximativ 19500 km².

Gheata care compune ghetarii se formeaza din fulgii de zapada comprimati gradual in gheata sub greutatea straturilor succesive care se depun sau din avalansele care antreneaza in miscarea lor, de-a lungul vailor, straturile de zapada. Ele contin bule de aer, si de la distanta au un aspect albicios.

Pentagonul a oferit publicitatii o fotografie prin satelit a Polului Nord din anul 1970 si una din 2003, care dezvaluie ca peste 40% din calota polara nordica s-a topit in numai 33 de ani. Ceea ce e mai rau, este ca viteza de topire creste intr-o rata extrem de abrupta. Pentagonul a dovedit ca toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca “calotele nu se topesc” sunt de fapt minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare decat cea mai mare amenintare pe care ar putea-o avea terorismul asupra SUA.

La prima vedere, ghetarul pare ca este impins la vale din cauza greutatii zapezilor acumulate in cadrul bazinului de alimentare. Miscarea lui in esenta este un proces complex, asemanandu-se cu curgerea inceata a unei materii vascoase. Mecanismul curgerii ghetarului se leaga de principalele proprietati ale ghetii: plasticitatea, proprietatea gheti de a lua forma scobiturii in care apare si se dezvolta, reinghetarea, insusirea ghetii de a se ingemana in cazul in care apar crapaturi.