Are calitati uluitoare! Ce se facea cu parul uman in trecut

In agricultura chineza antica culturile erau hranite cu par uman si excremente. Poate suna nesigur, insa parul este relativ inofensiv si bogat in substante nutritive. In unele situatii, ingrasamintul pe baza de par este comparabil cu ingrasamintele chimice.

Dongtai este un vechi obicei chinez, care a fost initiat acum mai bine de o mie de ani. Astfel, se foloseste par uman, care este negru in mod natural, pentru a coase modele pe matase alba. Initial, aceste creatii prezentau doar imagini cu Buddha, insa piese mai recente intruchipeaza scene pline de simbolism antic chinez.

Traditia muzicala din Insula Minodoro din Filipine a dat nastere unui instrument numit git-git, pe suprafata caruia sunt insirate fire de par uman. Acesta poate fi asemanat cu vioara atat in ceea ce priveste aspectul, cat si functiile, fiind folosit doar de tineri atunci cand faceau curte, seranada ocupand un loc semnificativ in acest proces.

Utilizarea parului uman in tesaturi este traditionala atat in China, cat si in India. Intrucat tesatura de par uman ar putea fi prea dura, se opteaza pentru amestecului cu par moale de animal si lana. Motivul pentru care este atat de dur este ca parul uman este mai gros decat alte fibre utilizate pentru haine.

De la mayasi si romani pana in prezent, parul uman are o lunga istorie in domeniul suturilor, mai ales pentru ca acesta nu provoca infectii. Un colegiu medical indian a efectuat teste pe par uman pentru a vedea daca este practic si eficient ca material de sutura pentru tarile in curs de dezvoltare, iar pana in prezent rezultatele sunt optimiste.

In India, pentru a se alunga spiritele, tamaia era de multe ori facuta din par uman sau par de cal. Amestecuri similare au fost, de asemenea, folosit ca un remediu pentru lesin, scrie toptenz.net.

Parul uman a fost utilizat de secole pentru a controla daunatorii. De exemplu, gandacii rinocer din India pot fi prinsi de o minge simpla realizata din par uman. Agricultorii le plaseaza in puncte strategice pe copac, gandacii incearca sa mearga pe mingea din par pentru a ajunge la cultura, picioarele lor tepoase se incurca si nu se mai pot deplasa.

In epoca victoriana, parul uman a constituit una dintre cele mai ciudate pasiuni, lucruri incredibil de fine si detaliate fiind rezultatul acestei obsesii. Piese, cum ar fi bratari, inele, cercei, coliere, brose, lanturi sau posete au fost facute din par.

Una dintre schemele de imbogatire rapida a fost vanzarea "sfintelor moaste" false. Acestea puteau include suveniruri morbide, cum ar fi un dinte, un deget, resturi de imbracaminte sau o suvita de par de la un sfant. In Evul Mediu, existau cereri pentru aceste simboluri sinistre, insa adesea erau false. Apogeul acestei scheme macabre este faptul ca falsele moaste erau uneori oameni reali.