In numele stiintei: Experimente medicale infioratoare facute pe oameni

Doctorul Henry Cotton era de parere ca infectiile din corp duc la nebunie. In 1907 a devenit seful unui azil de oameni cu probleme psihice in Trenton si a inceput sa puna in aplicare o noua procedura pe care o denumea “bacteriologie chirurgicala” in incercarea de a trata afectiunile psihice.
Impreuna cu echipa sa, doctorul efectua mii de interventii chirurgicale pe pacienti, de multe ori fara consimtamantul lor, prin care elimina partile din corp infectate. Incepea cu extractia dintilor si a amigdalelor, iar daca problema nu era remediata, continua cu scoaterea unor parti din organele interne. Cotton credea atat de mult in metoda sa incat a testat-o personal, pe el si pe familia sa (el si-a scos lui si apoi i-a scos si sotiei sale cativa dinti, iar pe fiul sau l-a lasat fara o parte din colon). Cand pacienti decedau in urma procedurii chirurgicale, Cotton justifica moartea acestora spunand ca a intervenit prea tarziu.

J. Marion Sims, un pionier in domeniul ginecologiei, a realizat un experiment amplu pe mai multi sclavi afro-americani de sex feminin in 1840. El cauta un tratament chirurgical pentru fistula vezico-vaginala (o comunicare patologica intre aparatul urinar si cel genital care duce la scurgerea urinii prin vagin). Nimic anormal pana aici.

Numai ca Sims efectua toate interventile chirurgicale fara anestezie! In unul dintre cazuri, o femeie pe nume Anarcha a fost supusa la 30 de astfel de operatii pana cand problema a fost rezolvata…

Richard Strong, seful Laboratorului biologic al Biroului de Stiinte din Filipine a efectuat o serie de experimente pe detinutii din inchisoarea Manila pentru de a gasi un vaccin impotriva holerei. A dat gres in 1906, cand in incercarea de a testa cateva variante de vaccine, a injectat 13 detinuti cu ciuma bubobica, din greseala. Acest lucru a dus la moartea acestora.

La inceputul anilor 1840, doctorul Walter Jones recomanda apa fierbinte pentru a trata febra tifoida. Pacientii erau dezbracati, pusi sa se intinda cu fata in jos, pe burta, iar apoi li se arunca pe spinare o galeata cu apa clocotita. Aceasta operatiune trebuia efectuata o data la patru ore pentru rezultate eficiente…

Leo Stanley, medicul sef al inchisorii San Quentin, intre 1913-1951, avea o teorie conform careia barbatii care comit crime au un nivel scazut de testosteron, iar cresterea nivelului de hromon masculin ar reduce comportamentul criminal.
Stanley a inceput sa faca transplant de testicule celor mai periculosi prizonieri. Dupa aproximativ trei interventii chirurgicale, ramanand fara materia prima, doctorul s-a hotarat sa prelucreze testiculele unor animale intr-un lichid cu care ii injecta pe detinuti. In 1922, dupa ce a testat metoda pe mai bine de 600 de detinuti, Stanley a ajuns sa considere ca era eficienta, potrivit listverse.com.

La inceputul anilor 1940, doctorita Spitalului Bellevue, Lauretta Bender, a administrat zilnic socuri electrice unor copii in incercarea de a trata ceea ce ea denumea “schizofrenia copilariei”.
98 de copii au avut parte de acest tratament, iar doctorita a ajuns la concluzia ca metoda a avut un succes imens. Ca si cum socurile electrice nu erau de ajuns, ea mai administra adolescentilor diferite droguri ca LSD sau psilocibina (substanta chimica din ciuperci halucinogene), tot in acelasi scop.

In Guatemala, intre anii 1946-1948, s-a efectuat un experiment pentru a se afla daca penicilina poate combate sifilisul. Cercetatorii au platit prostituate purtatoare de sifilis pentru a imbolnavi soldati, detinuti sau diversi oameni cu afectiuni psihice, fara ca ei sa stie, urmand ca acestora sa li se dea penicilina. 83 de oameni au murit in urma acestei actiuni.

Un astfel de experiment mai fusese facut intre anii 1932-1972 la Tuskegee, SUA, cand 400 de barbati afro-americani au fost infectati cu sifilis si lasati fara tratament ca sa se poata observa evolutia bolii pe termen lung. Pana la sfarsitul experimentului, majoritatea murisera din cauza bolii, sotiile lor fusesera si ele infectate,  iar copii acestora se nascusera cu o forma congenitala a afectiunii.

In 1896, procedura de inserare a unui ac urias in coloana vertebrala, punctia lombara, era considerata nedureroasa. Medicul Arthur Wentworth s-a gandit sa afle daca intr-adevar interventie provoaca sau nu durere.

A inceput prin a efectua o astfel de procedura unei tinere si, desi fata s-a zbatut de durere in timp ce acul ii era introdus in coloana, doctorul nu a fost complet multumit de rezultat si a continuat cercetarile. 29 de sugari au mai fost supusi unor astfel de interventii. In cele din urma doctorul a ajuns la concluzia ca procedura este temporar dureroasa. Mai tarziu, cand au iesit la iveala chinurile prin care au trecut sugarii in urma experimentului, medicul a fost obligat sa demisioneze de la catedra Scolii Medicale Harvard.