TOP 10: Cele mai ciudate semne de punctuatie

Bazin a descris acest semn drept "reprezentarea stilistica a steguletelor care se afla pe masinile dipomatice".

Aclamatia este "o demonstratie de bunavointa, un bun-venit". Semnul trebuie folosit in propozitii cuim ar fi "Ce ma bucur sa te vad [semn]" sau "Viva Las Vegas [semn]".

Atunci cand vrei sa transmiti ceva de care este absolut sigur, fara nicio urma de indoiala, Bazin recomanda folosirea "punctului de certitudine".

Ce poate sa denote mai multa credinta decat folosirea propriu-zisa a unei cruci pentru a-ti marca propozitiile?

Bineinteles, pentru un punct de incertitudine trebuia sa existe si un punct de indoiala.

Semnul acesta grafic inventat de Bazin trebuie folosit pentru a finaliza propozitiile care contin o nota de scepticism.

Marca de sarcasm (SarcMark) a fost inventata si brevetata de Paul Sak.

Nu a devenit foarte populara, dar creatorul sau o promoveaza drept "modalitatea oficiala de a folosi punctuatia pentru a evidentia un mesaj sarcastic".

Pentru ca de ce am fi sarcastici daca lumea nu ar putea sa-si dea seama? [semn]

Acest semn, la fel ca si SarcMark, este folosit pentru a denota o propozitie care detine un "subinteles" dincolo de sensul propriu.

Spre deosebrie de marca de sarcasm, nu numai ca nu se afla sub drept de autor, dar semnul de subinteles este si usor de scris. Este doar un punct urmat de semnul pentru aproximativ: ". ~".

S-ar putea sa va fi intalnit cu asterismul, mai ales in cartile vechi. Era semnul folosit pentru a marca separarea capitolelor si subcapitolelor sau pentru a imparti un text lung in fragmente mai mici.

Momentan nu se mai foloseste deoarece majoritatea editurilor folosesc trei stelute pe o linie (***) in acelasi scop.

Daca vrei sa exprimi entuziasm sau curiozitate fara a fi nevoie sa termini fraza, acum poti!

Un cetatean canadian a incercat sa breveteze aceste doua semne in 1992, dar in 1995 i-a expirat avizul.

Acest semn de intrebare inversat a fost propus de Henry Denham in anul 1560 pentru a fi folosit in scopul marcarii intrebarilor care nu au nevoie de un raspuns.

A fost folosit pana la mijlocul secolului XVII.

Seamana foarte mult cu semnul de intrebare retorica, dar forma este putin diferita: este mai mic, mai curbat si se pune dupa o propozitie care indica sensul inainte de a fi citita.

Alcanter de Brahm a introdus ideea in scolul XIX, iar in 1966 autorul francez Herve Bazin a propus un semn asemanator in cartea sa: "Plumons l’Oiseau".

Herve Bazin a mai propus cateva semne de punctuatie in cartea sa din 1966. Printre acestea se numara si punctul de dragoste, care este format din doua semne de intrebare cu acelasi punct.

Semnul trebuia sa indice o declaratie de dragoste sau de iubire precum: "Te iubesc [semn]" sau "Ce-mi place ciocolata [smen]".