Ochiul bionic le poate "reda" orbilor vederea

Urmatoarea generatie de ochi bionic ar putea sa fie diferita. Actualul model Argus II are 60 de electrozi, insa echipa spera ca va putea sa-l dezvolte pana la un model care sa aiba 2.000 de electrozi. Adaugarea de elcotrozi este similara cu adaugarea de pixeli unei camere digitale, cu cat sunt mai multi pixeli, cu atat este imaginea mai buna.

Insa exista o limita: "Nu este de mirare, insa Dumnezeu sau natura sunt ingineri mult mai buni decat oamenii. (...) Pentru ca, cel putin, cand vine vorba de aceasta parte, nu am putut construi niciodata electrozi la fel de eficienti ca fotodetectorii din ochiul uman", avertizeaza Brian Mech, reprezentant al Second Sight Medical Products, referindu-se la ochiul uman.

In timp ce Argus este o imbunatatire importanta, aceasta are limitarile sale tehnologice si poate fi folosit doar de o categorie de persoane care si-au pierdut vederea. Deodata ce, doar cei care au retinita pigmentara pot folosi aparatul, numarul persoanelor care sufera de o pierdere avansata a vederii care pot folosi modelul Argus este foarte scazut.

Adevaratul castig al acestui aparat este deseori uitat. Argus este prima masina care realizeaza o interfata directa cu creirul uman disponibila pentru publicul larg. Astfel, posibilitatile de recapatare a vederii poate ca sunt limitate, insa posibilitatile in ceea ce priveste "omul se intalneste cu masina" sunt din ce in ce mai mari.

Sistemul national de sanatate din Germania a dat unda verde pentru Argus, iar cele din Marea Britanie si Franta probabil ca ii vor urma exemplul. Avand un pret de 70.000 de euro, succesul produsului nu va fi determinat de abilitatea implantului de a reda vederea catorva mii de persoane, ci de abilitatea producatorului si comunitatilor medicale sa convinga si alte sisteme nationale de sanatate sa-l plateasca, scrie Deutsche Welle.

Cu greu vor reusi oficialii din sistemele de sanatate sa le nege nevazatorilor sansa la restaurarea vederii partiale. Terry Byland din Los Angeles, Statele Unite ale Americii, si-a pierdut vederea cand avea 40 de ani. Stand in afara Clubului Braille Riverside, din estul Los Angeles, acesta spune: "Prima data cand am atins aceasta usa cu batul am atins fix mijlocul usii. Nu aveam nici cea mai vaga idee in ce directie ma indreptam".

Terry Byland este membru al Clubului Braille Riverside. Majoritatea membrilor acestui club deja s-au obisnuit cu viata de nevazator. Ei se intalnesc in fiecare marti pentru a face exercitii, juca bingo si pentru repetitiile de la cor. Inainte sa-si piarda vederea, Terry era vanzator. La scurt timp dupa ce a fost diagnosticat cu retinita pigmentara, a ramas fara vedere, ceea ce l-a speriat si l-a frustrat.

In multe privinte, ochiul opereaza ca o camera fotografica. Pentru cei care sufera de retinita pigmentara, precum Terry, vederea devine imposibila din cauza deteriorarii fotoreceptorilor de pe retina (echivalentul unui strat lipsa pe un film fotografic). Lumina intra prin lentile si ilumineaza filmul sau retina si transmite imaginea lumii din afara catre creier.

Argus, retina artificiala, comunica cu creierul prin impulsuri electrice, fix cum ar face-o o retina naturala sanatoasa. O mica camera video atasata la perechea de ochelari trimite imaginea la un computer de marimea unui pachet de carti de joc care se afla in buzunarul utilizatorului. Computerul transforma imaginea in impulsuri electrice si comunica wireless informatia catre electrozii implantati in spatele ochiului.

Rezultatul este o imagine alb-negru foarte pixelata. "A descrie ceea ce vezi este o adevarat provocare. Insa ceea ce putem face este sa masuram performata (celor ce folosesc Argus) in realizarea unor sarcini", a explicat Brian Mech, de la Second Sight Medical Products, liderul echipei de cercetare care de peste zece ani a dezvoltat produsul. "(Cei care folosesc Argus) Pot spune daca oamenii se apropie sau pleaca si in ce directie se misca", a adaugat Mech.

Terry Byland este unul din cei doi pacienti care au primit prima generatie a implantului cand se faceau primele teste clinice pentru Argus. Feedback-ul oferit de Byland a permis ca modelul sa fie imbunatatit si noi caracteristici sa-i fie adaugate. "As da orice sa pot beneficia de noua versiune, insa cei de la FDA nu imi permit asta", a declarat Byland.

Cu toate ca oficiali europeni din domeniul sanatatii au garantat un raspuns pozitiv, FDA, sau Administratia americana pentru Alimente si Medicamente, nu si-a dat inca acordul pentru productia in masa a lui Argus. FDA este binecunoscuta ca fiind dura, insa toate sunt in numele sigurantei. Alte voci, in special cele care "tin sforile pungii", nu se gandesc la siguranta, ci la cu totul alte probleme. De exemplu, cat de mult va afecta acest implant stilul de viata al celor care il vor primi?

Terry Byland nu isi poarta ochelarii peste tot. De exemplu, el subliniaza ca ochii sai bionici nu functioneaza cum trebuie in interiorul Clubului de Braile Riverside: "I-am avut aici si inainte si contrastul este foarte prost. Ceea ce vreau sa spun este ca te plimbi pe aici si totul iti apare laptos. Aici nu exista asa de mult intuneric si lumina incat sa-i poti folosi, iar fara camera (n.r. foto) nu functioneaza la fel de bine".

Oamenii ca Terry Byland, care sunt nevazatori de multa vreme, deja au gasit alte modalitati prin care sa-si compenseze lipsa vederii, precum ar fi ascultatul masinilor din trafic pentru a-si da seama unde se afla trecerile de pietoni. Pe de alta parte, cei care si-au pierdut vederea recent probabil ca nu si-au dezvoltat atat de tare aceste abilitati si ar putea sa gaseasca implantul foarte util.