Revolutii si revolte cu denumiri de flori sau culori

La 23 noiembrie 2003, dupa trei saptamani de manifestatii impotriva unor alegeri legislative frauduloase, "revolutia trandafirului" il inlatura de la putere pe presedintele Eduard Sevardnadze.

Mihai Saakasvili, liderul opozitiei reformatoare si prooccidentale, intra in Parlament cu un trandafir in mana, sprijinit de zeci de mii de persoane. El este ales presedinte in ianuarie 2004, cu 96,2 la suta din voturi.

La 22 noiembrie 2004, sute de mii de ucraineni ies pe strazile Kievului, pentru a protesta fata de "victoria" in alegerile prezidentiale a candidatului prorus Viktor Ianukovici. Aceste alegeri vor fi anulate ulterior pentru fraude masive.

Opozitia isi va denumi revolutia "portocalie", din cauza culorii de campanie a candidatului lor, Viktor Iuscenko. Acesta va fi ales presedinte in ianuarie 2005.

La 24 martie 2005, mii de manifestanti care protesteaza fata de rezultatele alegerilor legislative si coruptia regimului, invadeaza sediul Guvernului si il obliga pe presedintele Askar Akaiev, care se afla la putere de 15 ani, sa fuga.

Patru luni mai tarziu, unul dintre liderii miscarii, Kurmanbek Bakiev, este ales presedinte cu aproximativ 90 la suta din voturi.

La 14 ianuarie 2011, dupa aproape o luna de manifestatii reprimate sangeros, "revolutia iasomiei" inlatura regimul autoritar al presedintelui Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere de 23 de ani, o premiera in lumea araba.

Iasomia, care a imprumutat numele acestei revolutii, este o floare alba si parfumata emblematica pentru Tunisia, care simbolizeaza puritatea, bucuria de a trai si toleranta.

Potrivit wikipedia.org, la 25 aprilie 1974 o insurectie militara (Revolutia Garoafelor Rosii), initiata de fortele armate obosite de razboaiele coloniale, ii inlatura pe succesorii lui Salazar (presedintele Américo Tomas si prim-ministrul Marcelo Caetano) si deschide calea restaurarii democratiei. Se prabuseste astfel, fara varsare de sange, ultimul si cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale.

Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare si suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, in anul urmator dobandindu-si independenta Guineea-Bissau, insulele Capului Verde, São Tomé si Príncipe, Mozambic si Angola.

In 1976, generalul Antonio Ramalho Eanes devine primul presedinte ales prin vot universal, relateaza MEDIAFAX.

In martie 1986, socialistul Mario Soares devine primul presedinte civil al tarii.

In noiembrie 1989, "revolutia de catifea", a carei figura centrala a fost dramaturgul si disidentul Vaclav Havel, pune capat fara violenta regimului comunist.

Dupa o puternica miscare nationalista secesionista in 1993, a urmat separarea Republicii Cehe si Slovaciei in urma Divortului de Catifea, scrie wikipedia.org.

Vaclav Havel a devenit primul presedinte al Cehiei iar Vaclav Klaus a preluat functia de premier, in timp ce in Slovacia, Vladimir Mečiar a devenit noul sef al Statului.