Top 7: Cele mai bizare taxe din lume

In 2009, statul Illinois, SUA a decis sa aplice bomboanelor o taxa mai mare decat celelalte alimente. Reprezentanti ai Departamentului care se ocupa cu colecatarea impozitelor a explicat ca "daca un produs contine faina sau trebuie refrigerat", nu este considerat bomboana si este taxat cu aceeasi suma ca si celelalte alimente, relateaza suite101.com.

Acesta explicatie legala clasifica stafidele acoperite cu crema de iaurt drept  bomboane, iar covrigei acoperiti cu crema de iaurt drept mancare. De asemenea, batoanele Baby Ruth erau bomboane si batoanele Twix erau mancare, batoanele Milky Way Midnight erau bomboane, insa batoanele Milky Way erau clasificate drept mancare.

 Taxa pe lasitate a fost o lege speciala impotriva oamenilor care refuzau sa lupte pentru rege (insa lasitatea nu era singurul motiv care intra in incidenta acestei legi). Aceasta norma a fost infiintata sub conducerea lui Henry I (1100–1135) si la inceputuri era destul de ieftina, avand mai mult simbol de atentionare, insa Regele John (1167– 1216) a crescut-o cu 300% si a inceput s-o aplice tuturor cavalerilor. Totusi, taxa era colectat si in anii in care nu existau razboaie, ceea ce inseamna ca monarhul se abatuse total de la scopul primordial. 

Aceasta lege a condus partial la Magna Carta. Taxa a fost mentinuta aproximativ 300 de ani si a fost inlocuita cu alte metode de  strangere de fonduri din partea armatei.

 Taxa pe palarie a fost adoptata de catre Guvernul Britanic intre 1784 si 1811, aplicata toti purtatorilor. Introdusa in timpul Primului Ministru Pitt cel Tanar, era o simpla metoda de a strange venituri pentru guvern, in concordanta cu prosperitatea fiecarei persoane si a rudelor acesteia. Se presupunea ca cei bogati au un numar foarte mare de palarii scumpe, in timp ce persoanele mai sarace, au mai putine palarii, de proasta calitate, sau chiar nicio palarie. 

Taxa pe palarie le cerea celor care comercializau palarii sa cumpere o licenta si sa afiseze distinctia de " Vanzator de Palarii cu de-amanuntul". Costul licentei era 2 lire in Londra si 5 silingi, in orice parte a Angliei. Cei care nu plateau taxa primeau amenzi uriase, fie ca erau vanzatori sau purtatori de palarii. Oare la noi de ce nu se aplica aceasta taxa si doamnelor care-si cumpara genti de mii de euro? [Mihaela Radulescu a aruncat la gunoi o poseta de 25 de milioane de lei vechi]

In 1535, regele Henry VIII al Angliei, insusi purtator de barba, a introdus o taxa pe barba. Inedita taxa varia in functie de pozitia sociala a celui care isi "permitea" sa o lase sa creasca. Fiica regelui, Elizabeth I, a reintrodus aceasta taxa, fiind luate in calcul barbile lasate sa creasca mai mult de 2 saptamani.

Aceeasi taxa apare mentionata si in istoria Rusiei, insa dintr-o ratiune diferita, deoarece ii forta pe cei care o purtau sa se rada, din dorinta Tarului Petru cel Mare al Rusiei (1672 - 1725), ce considera barba o lipsa de cultura. Acesta a implementat acesta taxa in anul 1705. Barbatii care voiau sa-si pastreze barba, dar totusi respectau obsesia pentru modernizarea Rusiei a tarului, erau fortati sa poarte medalii care atestau public faptul ca barbile lor sunt absolut ridicole.

O revenire neasteptata a urii fata de barba a avut loc in Romania, in perioada comunista, cand barbosii nu erau priviti cu ochi buni de militie, pentru ca erau considerati intelectuali si potential periculosi pentru regim.

Perceperea impozitelor pe emisiile agricole, denumita adesea taxa pe flatulenta, a fost propusa in Noua Zeenlanda, in 2003, ca o anexa la aderarea la Protocolul de la Kyoto. Taxa viza emisiile de metan care rezulta in urma cresterii animalelor in ferme, care in Noua Zeenlanda, constituie mai multe de 50% dintre emisiile de gaze de sera. Nu mai trebuie adaugat ca pana la urma guvernul laburist neozeelandez a renuntat la ridicola taxa.

* Flatulenta este un act fiziologic normal prin care gazele din tractul digestiv din surse exogene (aer inghitit) sau endogene (gaze produse in intestin, din actiunea normala a bacteriilor – Methane bacteria; Methane bacteria Smithy – asupra substantelor nedigerate din colon) se elimina la exterior.

Pecunia non olet (banii nu miros). Aceasta propozitie a fost motto-ul ce a ramas in urma taxei impuse pe urina, gandita de catre imparatii romani Nero si Vespasian, datorita procesului anevoios de colectare a urinei. Potrivit listverse.com, membrii claselor de jos a societatii urinau in vase ce erau golita in bazine de colectare, apoi lichidul era colectat din latrinele publice, fiind folosit ca materie prima pentru diferite procese cimice, cum ar fi bronzarea, dar si in spalatorii, ca sursa de amoniac, folositor la curatarea si inalbirea togilor de lana.

Unele voci mai spun ca era folosita si pentru inalbirea dintilor (referitor la metodele care se folosesc acum si in Spania), potrivit  experiencefestival.com. Cand Vespasian, fiul lui Titus s-a plans de natura dezgustatoare a taxei, tatal sau i-a aratat o moneda de aur, si de aici provenienta faimosului citat de la inceput.Aceasta propozitie se mai foloseste si astazi pentru a arata ca valoarea banilor nu este viciata de originea lor. Iar numele lui Vespasian inca este legat de toaletele publice din Franta (vespasiennes), Italia (vespasiani) si Romania (vespasiene). 

Conceptul de capitatie sau de taxa pe cap de locuitor reprezinta ducerea la paroxism a ideii de taxa: in loc sa taxeze cetateanul in functie de castigurile lui, capitatia este suma de bani pe care acesta din urma i-o datoreaza guvernului pentru simplul fapt ca are indrazneala de a fi in viata.

Potrivit descopera.ro, Anglia a perceput o serie de taxe pe cap de locuitor in secolul al XIV-lea care erau extrem de dure si de necugetate (chiar si dupa standardele capitatiei), culminand cu o taxa tripla fata de cea initiala. Fireste, in urma acestei miscari, au izbucnit proteste, taranii s-au revoltat si astfel, in 1381, a aparut pentru prima data in istorie Revolta Taraneasca, din care s-au inspirat mai apoi alte popoare.