6 dezastre extra-tereste care ne bucura ca traim pe Pamant

Vulcanii ne dau batai de cap noua "pamantenilor", inca din cele mai vechi timpuri.  Acestia ar putea intr-o fractiune de secunda sa distruga tot in calea lor, fiind printre putinele calamitati naturale care pot sterge o intreaga civilizatie de pe fata pamantului.

Dar acest lucru nu pe intampla doar pe Terra. Si pe Io, una dintre lunile planetei Jupiter, exista vulcani care erup. Din cauza faptului ca pe suprafata acestei planete traverseaza un camp magnetic foarte puternic, eruptii le vulcanice sulfuroase au loc in mod constant. Exploziile cauzate de acesti vulcani pot arunca material vulcanic in aer, la distante de pana la 200 de km, generand rauri de lava pe distante de sute de mile. Acest lucru se intampla cu vulcanul Krakatoa, deci peisajul nu e cu nimic mai ciudat fata de cel de pe pamant, unde vulcanii schimba climatul si mediul inconjurator, dupa ce erup zilnic, ani la rand.
 

Pe Pamant, caderile de comete  nu sunt evenimente foarte des intalnite, insa cand acestea ajung pe pamant (inainte de a se descompune in atmosfera),  impactul este destul de puternic. Sa luam drept exemplu explozia meteoritului de la Tunguska, care a avut loc pe 30 iunie 1908, in Rusia, in apropierea raului PodkamennayaTunguska, acum regiunea Krasnoyarsk Krai.

Desi meteoritul sau cometa (specialistii nu stiu exact originea corpului) a explodat in aer inainte de a atinge suprafata Pamantului, impactul a fost major. Energia implicata a fost intre 5 si 15 megatone de TNT (21- 63 PJ), echivalenta cu forta bombei termonucleare de la Castle Bravo, testata de SUA pe 1 martie 1954, si de 1.000 de ori mai puternica ca bomba atomica de la Hiroshima, Japonia. Impactul meteoritului a fost comparat de asemenea cu Tsar Bomba, cea mai mare arma nucleara detonata vreodata. Explozia de la Tunguska a distrus aproximativ 80 de milioane de copaci, iar socul produs a fost echivalent cu un cutremur de 5 grade pe scara Richter.

Insa acesti meteoriti si comete nu cad doar pe suprafata Pamantului. Avem ca exemplu, cometa Shoemaker-Levy 9, care s-a lovit de Jupiter, in iulie 1994, furnizand prima observare directa a unei coliziuni extra-terestre a unui corp din sistemul solar. Aceasta coliziune a provocat multe valuri in media si a fost indeaproape observata de catre astronomi din intreaga lume. Aceasta a fost prima cometa care a intrat in  orbita unei planete. Daca acest fenomen ar fi avut loc pe Pamant, cataclismul ar fi schimbat putin configuratia vietii pe planeta noastra. Multe dintre corpurile care au intrat in contact cu planeta Jupiter atunci erau de marimea Terrei, iar mingile de foc au ajuns la o temperatura de 24,000 ° Kelvin, 42740.33 ° Fahrenheit. Suprafata Soarelui are o temperatura de  9941 ° F, ceea ce inseamna ca temperatura acelui meteorit era de peste 4 ori mai mare decat cea a Soarelui, iar scenariul unei asemenea coliziuni ar fi facut filmul 2012 sa fie un film pentru copii.

Planeta Jupiter se pare ca este gazda celor mai puternice uragane din intregul sistem solar. Marea Pata Rosie este o furtuna care le-a dat bataie de cap astronomilor timp de 300 de ani, fara a se stabili insa, modul in care s-a format.

Potrivit Astro-Urseanu.ro,  Pata Rosie este de doua ori mai mare decat Pamantul si se roteste in sens invers fata de atmosfera lui Jupiter. Observata de Giovanni, in jurul anului 1600, nu a fost luata in seama pana ce aeronava Pioneer 10 a NASA nu a trecut pe langa ea in 1974, scrie Universe Today. Mai tarziu, misterul a fost elucidat, cand  sonda Voyager 2 a trecut pe langa Jupiter (in 1989): Marea Pata Rosie a fost decretata drept o furtuna gigantica, a caror nori se ridica la 8 km deasupra atmosferei. Singura enigma este culoarea petei: nimeni nu stie de ce aceasta furtuna este colorata. Acum un secol Marea Pata Rosie avea un diametru de 40.000 de km, insa acum s-a redus la jumatate, micsorandu-se constant, spre uimirea astronomilor, care nu stiu cat o sa mai dureze.  In martie 2006,  astronomii amatori au descoperit o noua pata rosie, mai mica decat Marea Pata, botezata "Red Jr."

Incepand cu acest fenomen, comparatiile dintre calamitatile de pe Pamant si celelalte planete se micsoreaza constant, din moment ce planeta noastra este scutita (din fericire) de asemenea activitati naturale, cum sunt vanturile de pe planeta Neptun. Cel mai puternic vant inregistrat vreodata pe planeta noastra a fost in 1934, pe varful montan Washington New Hampshire, cand vantul a atins o viteza de 231 Mph (372 km/h).

Vantul de pe Neptun atinge in mod normal o viteza de 600m/s, ceea ce face ca aceasta planeta sa aiba cele mai violente conditii meteorologice din intregul sistem solar, insa, din fericire, deoarece nu exista conditii prielnice pentru a intretine viata, nu trebuie sa plangem nimanui de mila.

Ca si Jupiter, Neptun are o "pata", Marea Pata Neagra, insa spre deosebire de Pata rosie, care este o furtuna cu nori rosii, pata de pe Neptun este un vant ciclonic, fara nori. De fapt, este ca o gaura gigantica in planeta, unde vanturile sunt atat de puternice, incat atmosfera se deschide si isi scoate la iveala dedesubturile.  Pata Neagra apare si dispare la un interval nedeterminat de ani, comportandu-se asemanator cu uraganele de pe Pamant.
 

Daca va gandeati ca, pentru ca Marte are aproape jumatate din marimea Pamantului, situatia e mai roz acolo, v-ati inselat. De fapt, lucrurile sunt mai serioase: canioane mai mari, ghetari  mai mari, vulcani mai mari. Oricum, micuta noastra vecina rosie are si cele mai puternice furtuni de nisip din intregul sistem solar. Acestea pot varia intre furtuni pe areale mici si furtuni ce acopera intreaga planeta. Ele tind sa apara cand Marte e in pozitia cea mai apropiata de Soare, si creste temperatura la sol.

Furtunile de nisip de aici se produc cu regularitate, insa uneori sunt atat de severe incat, privelistea chiar si de la milioane de mile departare este infioratoare, putand fi observate si cu un telescop obisnuit.  Furtuni de asemenea anvergura ar putea cu usurinta sa acopere o planeta cu o dimensiune de doua ori mai mare decat Pamantul, tinand cont de faptul ca uneori acopera toata planeta Marte.
 

Chiar daca ne intrebam daca oamenii sunt de vina pentru incalzirea globala, este sigur ca temperatura de pe Pamant se schimba in mod constant, spre incalzire. Cel mai teribil scenariu ar fi ca vom sfarsi intr-o lume acvatica, toate orasele vor fi inundate si supravietuitorii vor fi nevoiti sa-si construiasca locuinte lacustre. Insa chiar si acest scenariu paleste in fata situatiei prezente de pe acea steluta alba pe care o vedem in fiecare noapte, dupa ce soarele merge la culcare.
 
Norii planetei Venus sunt imbibati cu acid sulfuric, iar temperatura ambientala se schimba de la zi la noapte, media fiind de 237 de grade Celsius. In plus, in afara de caldura insuportabila si ploaia care topeste totul in jur, presiunea aerului de pe suprafata planetei este de 93 de ori mai mare decat cea a Pamantului, la nivelul marii.

Insa cea mai inspaimantatoare veste este ca oamenii de stiinta ai gasit dovezi cum ca acum un miliard de ani, Venus era foarte asemanatoare Pamantului, in ceea ce priveste apa si conditiile atmosferice, insa un efect de sera galopant a condus la situatia actuala.