yBlog: Filmul bate viata!

Pentru ca ma uit la vietile unor oameni care par intr-adevar importanti. In acele cateva minute din zi traiesc senzatii induse, care insa imi apartin la nivel subconstient. Nevoia de a le trai ma face sa urmaresc atent, sa iau acele replici, sa ma includ in poveste, in ce rol vreau, si sa-mi traiesc noua viata. O viata la care pot sa pun pauza, o viata fara riscuri, o viata care-mi ofera ( cu fiecare personaj in parte ) o multitudine de trairi, inghesuite intr-un timp redus.

Viata reala nu e asa. In viata reala repetam de atatea sute de ori o emotie, ca pierdem o groaza de timp pretios, pierdem din timpul de “gura-cascata” sau timpul de “suflet-la-gura”, timpul de “abia-astept”, timpul de “inima-n dinti” si timpul de “te-iubesc”, pierdem din timpul de lacrimi si de ras haotic, pentru a face loc timpului irosit.

Tocmai din cauza asta, filmul care imi place, filmul pentru care sunt dispus sa-mi sacrific vezica ce sta sa-mi plesneasca, imi da energia sa “vreau”, sa “pot”, sa “fac”. Filmul imi da dreptul sa visez, imi justifica gandurile optimiste, imi deschide perspectiva unui “eu” care sa-mi trezeasca aceleasi senzatii. Imi da intr-un fel posibilitatea sa-mi vad viitorul, oferindu-mi si o groaza de alternative.

The Pursuit of happyness imi arata inca o data ca oricine poate reusi - iti jur ca amintindu-mi scena in care Will Smith primeste postul de broker, ma trece un fior si simt in gat senzatia aia de durere amortita care apare cand te abtii sa nu plangi.

Pentru cei care au vazut filmul: mi-am luat cubul lui Rubbick dupa ce am vazut filmul; n-am fost in stare sa-l rezolv. Dar m-a facut sa cred ca pot, m-a facut sa cred!

Citeste si:

„Război Civil” iminent la cinema, din 12 aprilie

[Via]
Post-ul original se afla pe blogul lui Matei. De ce am ales sa vi-l prezentam? Pentru ca pe blog am gasit multe lucruri interesante si pentru ca stilul autorului este pe placul nostru. Altfel spus, pentru ca Matei are yBlog.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe