Măriuca Zaharia, fetița eroină de 12 ani îngropată la Mărășești. Copila a murit pe front în apărarea țării

Astăzi, Măriuca Zaharia rămâne o figură simbolică, un exemplu de dârzenie și jertfă, fiind îngropată cu cinste în Mausoleul de la Mărășești, locul sacru care amintește tuturor de eroismul românesc din război.

A luat locul unui soldat și și-a dat viața la post

Măriuca Zaharia s-a născut într-o familie modestă din sudul țării, însă destinul i-a fost marcat de mari evenimente istorice. În timpul Primului Război Mondial, în 1917, când România era străbătută de lupte crâncene, Măriuca a fost martoră la atrocitățile conflictului. Chiar dacă era un copil, dorința sa de a ajuta i-a determinat pașii să se alăture armatei. La doar 12 ani, fetița eroică a fost martoră la unele dintre cele mai dure bătălii ale războiului, în zona Mărășești, unde românii au dat o luptă crâncenă împotriva forțelor germane.

Pe 6 august 1917, bătălia de la Mărășești intra în faza decisivă. În zorii zilei, artileria germană a deschis focul asupra tranșeelor românești situate la sud-est de Mărășești și Modruzeni, în zona Rateșul lui Haret, la cota 100 lângă viile Negroponte și pădurea Răzoare.

Sub acest bombardament intens, valuri nesfârșite de soldați inamici au lansat asalturi la baionetă împotriva pozițiilor românești. Pentru a opri înaintarea dușmanului înainte de a ajunge la tranșeele apărătorilor, artileria română a răspuns cu foc concentrat asupra liniilor inamice.Nu departe de Mărășești, la marginea satului Rateșul lui Haret, doi soldați români instalaseră cu o seară înainte un observator într-un stejar bătrân, pentru a supraveghea mișcările inamice. De acolo, sub o ploaie de obuze, unul dintre ei, așezat în vârful copacului, observa terenul și transmitea informații celuilalt, care, folosind un telefon de campanie ascuns la baza stejarului, raporta obiectivele descoperite comandantului.

Fumul și praful de la explozii reducau vizibilitatea observatorului, iar undele de șoc ale explozilor se simțeau din ce în ce mai aproape. Deși îngroziți de ploaia de schije care cădea în jurul lor, cei doi soldați – observatorul și telefonistul – și-au continuat misiunea cu curaj. De printre ramurile dese ale stejarului, vocea răgușită a observatorului abia mai era auzită. Într-un final, un glonț l-a doborât pe observator.

Măriuca Zaharia s-a oferit să preia rolul observatorului, raportând telefonistului mișcările trupelor inamice, toate acestea sub focul continuu al artileriei germane.

La un moment dat, la câțiva metri de stejar, o explozie fatală a pus capăt vieții Măriucăi și a telefonistului. Amândoi au căzut eroic în îndeplinirea datoriei, contribuind la victoria Armatei Române în această bătălie.

Citește continuarea pe kudika.ro

Despre autor:

Redactia 9AM

Mai multe