Entertainment • 3 Octombrie 2024 • 11:26 • de Redactia 9AM
Toamna este un anotimp plin de farmec și melancolie, un moment în care natura se transformă și ne invită la reflecție. Frunzele căzute, culorile calde și aerul răcoros creează o atmosferă unică, inspirând poeții să își exprime emoțiile și gândurile în versuri ce captează esența acestui sezon.

1. "Toamna" de George Coșbuc

Toamna târziu

În noaptea cu lună,

Cum vâjâie codrul

Şi geme şi sună!

Din nordul cu neguri

Un vuiet răsare

Şi vine şi creşte

Mai iute, mai tare;

Iar codrul aude,

Puternicul rege

Aude prin noapte

Şi bine-nţelege

Al oştilor vuiet

Din nord pornite –

El vrea să răscoale

Puteri obosite

Şi-njură şi urlă,

Că-şi simte pierirea.

Şi galben se face,

Nu poate s-adoarmă,

Nu-şi află nici pace,

Şi tremură codrul

Cu inima ruptă

De spaimă, se zbate,

Cu vântul se luptă,

Pocneşte şi sună

Şi-şi urlă durerea,

Căci vântul îl prinde

Şi-l strânge de mijloc

Topindu-i puterea!

Şi codrul se-ndoaie;

Şi-l biruie vântul

Râzând îl sugrumă

Şi-i rupe veştmântul

Şi părul i-l smulge

Şi-n văi îl aruncă.

Un ţipăt răsare

Pe deal şi pe luncă;

Grăbitele păsări

Cu vuiet aleargă

Şi norii vin stoluri

Pe-ntinderea largă

De spaimă s-ascunde

Pârâul sub gheaţă –

Şi regele codru,

Din ultima viaţă

Suspină văzându-şi

Pustiul, şi geme

Şi cade pe spate

Şi moare cu fruntea

Pe pieptul naturii

Şi moare natura

De jalea pădurii

În toamna târzie!

2. "Afară-i toamnă" de Mihai Eminescu

Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată,
Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;.

De odat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri..
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopar ochii.

3. "Pastel de toamnă" de Ion Minulescu

Toamnă, noapte, plouă!...
Trei drumeţi sosesc
Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.
Trei drumeţi în faţa porţii se opresc
Şi-apoi bat...
De-a lungul gangului răsună
Un cuvânt
Şi-n urmă, altul:
Noapte bună!
Şi pe urmă tac.

4. "Toamnă" de Octavian Goga

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.

Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul,
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.

Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.

De vifornița păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult și simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.

5. "Zi de toamnă" de Rainer Maria Rilke

Doamne, e timpul. Vara a fost lungă.
Aşterne-ţi umbrele peste solare ceasuri,
iar peste câmp, vântoasele ți-alungă.

Poruncă pentru pârgă dă poamelor târzii,
mai dăruie-le două zile calde,
grăbeşte împlinirea, să se scalde
o ultimă dulceaţă în vinul greu din vii.

Cel azi făr’ adăpost, nu-şi va mai construi.
Cel singur astăzi, singur va rămâne :
citeşte, stă de veghe, lungi scrisori compune
şi pe alei, în lung şi-n lat va rătăci
neliniştit, când frunze au să sune.

6. "Sfâșit de toamnă" - Vasile Alecsandri

Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele,
Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;
Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde campie acu-i trista, vestezita,
Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;
Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!
Vantul suiera prin hornuri, raspandind infiorare.
Boii rag, caii rancheaza, canii latra la un loc,
Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc.

Toamna este un anotimp care ne provoacă la reflecție și ne învăluie într-o atmosferă de melancolie și frumusețe. Poeziile care surprind magia acestui sezon ne îndeamnă să ne conectăm la natura din jurul nostru și să apreciem fiecare moment efemer. Prin versurile lor, poeții ne ajută să descoperim nu doar frumusețea toamnei, ci și profunzimea sentimentelor pe care le trezește.

Despre autor:

Redactia 9AM

Ultima actualizare: 3 Octombrie 2024 - 11 : 10

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.