Ladislau Bölöni, Gheorghe Hagi, Anghel Iordanescu si Victor Piturca. Cei patru au condus nationala Romaniei in ultimele trei campanii de calificare, toate ratate. In cei peste cinci ani in care prima reprezentativa a fost condusa de acestia, scandalurile nu au ocolit selectionerul, motivele fiind diferite: Bölöni a parasit nationala pentru bani, Hagi nu avea experienta, Iordanescu si Piturca au fost influentati si au preferinte printre jucatori, cu un "plus" pentru ultimul la capitolul incapatinare.

Intre timp, Romania a alunecat pe toboganul valorii, ajungind la un moment dat in urna a treia valorica in Europa. In aceste conditii, intr-un mediu plin de scandaluri si cu o valoare discutabila, fotbalul romanesc a ajuns la nivelul la care alte tari au apelat la masura privita ca extrema in birourile din Casa Fotbalului: selectioner strain.

Reteta succesului

O serie de tehnicieni straini au demonstrat ca pot obtine rezultate mult mai bune decit antrenorii autohtoni. Nu sint multi, contractul lor are ceva zerouri in coada, dar rezultatele arata ca merita. Otto Rehhagel a cucerit Euro 2004 cu Grecia, echipa care nu cistigase nici un meci la un turneu final. Bora Milutinovici a obtinut rezultate cu tari ca Mexic, SUA sau Nigeria si detine recordul de participari la Cupa Mondiala cu nationale diferite, cinci la numar. Carlos Alberto Parreira a dus la Mondiale tari precum Emiratele Arabe Unite sau Kuweit. In fine, cel mai la moda selectioner strain este Guus Hiddink, care, dupa ce a dus Coreea de Sud in finala mica a CM 2002, a calificat Australia prin telefon.

Antrenori fara rezultate

Principalul avantaj pe care l-ar avea si l-ar aduce un selectioner strain in Romania este lipsa suspiciunilor legate de influente. Plus o mentalitate diferita, echidistanta fata de toata lumea si judecarea jucatorilor cu unitati de masura egala.

"Intr-adevar, principalul atu este cel al eliminarii suspiciunilor. Un antrenor strain nu ar fi intrebat daca a fost influentat sa introduca pe teren un jucator sau altul", ne-a declarat Emeric Ienei, care insa a adoptat si pozitia unanima: "Dar si antrenorii romani au valoare. Poate fi si aceasta o solutie, dar poate esua", a concluzionat Ienei. Tehnicianul care a cucerit Cupa Campionilor Europeni cu Steaua a fost el insusi in postura de selectioner strain, antrenind o perioada nationala Ungariei. "Principala problema de care m-am lovit cind m-am dus in Ungaria a fost ca antrenorii de la echipele de club, tocmai cei care ma convinsesera sa accept postul, au fost reticenti la actiunile primei reprezentative, nedind drumul unor jucatori pe motiv ca erau accidentati", ne-a declarat Emeric Ienei.

Straini in Romania

Pina acum, antrenorii straini au avut acces in Romania doar la nivelul echipelor de club, unde insa bilantul lor a fost unul pozitiv. Walter Zenga este poate cel mai titrat tehnician strain care a antrenat in Divizia A. Italianul a pregatit pe FC National si mai apoi pe Steaua, "Omul-paianjen" reusind sa participe in cupele europene cu ambele formatii. Mai mult, cu Steaua a obtinut titlul si s-a calificat, pentru prima data dupa 12 ani, in primavara europeana, eliminind cea mai buna formatie a anului 2004, Valencia.

Urmasul lui in Ghencea, Oleg Protasov, a mentinut parcursul bun din campionat si cupele europene, Steaua reusind a doua calificare consecutiva in primavara europeana. Cei doi nu au fost insa singurii antrenori straini care au facut performanta in Romania.

José Ramon Alesanco a pregatit pe Craiova in sezonul 1997/1998, spaniolul ducind la limita notiunea de fair-play la sfirsitul acelui campionat. A sacrificat participarea in Cupa UEFA jucind corect. O echipa specializata in antrenori italieni este FC National, echipa din Parcul cu Platani fiind condusa, cu rezultate bune, si de Roberto Landi si Giuseppe Bergodi, pe linga Walter Zenga. De o experienta nu la fel de fericita a avut parte, la Universitatea Craiova, Nicolo Napoli, dar asta in mare parte din cauza patronului Dinel Staicu. Mai mult, moda antrenorilor straini pare sa fi atins si pe Dinamo, Ioan Becali aducindu-l pe banca "alb-rosilor" pe spaniolul Esteban Vigo.

Guus Hiddink - Roboteii lui Guus

In virsta de 59 de ani, Guus Hiddink este unul dintre cei mai in voga antrenori ai momentului, dupa ce a avut un parcurs excelent in Liga Campionilor cu PSV, atit sezonul trecut, cit si in acest an, reusind in paralel sa califice, mai mult prin telefon, nationala Australiei la Cupa Mondiala din Germania. Aceasta performanta, obtinuta in fata unei nationale sud-americane cu traditie - Uruguay - i-a adus admiratia intregii lumi, ultima echipa interesata de serviciile lui fiind Manchester United, eliminata rusinos din Liga Campionilor. De altfel, una dintre specialitatile lui Guus Hiddink pare a fi echipele nationale, pe linga calificarea cu Australia el obtinind doua locuri patru, la Cupa Mondiala din 1998 si 2002, cu Olanda, respectiv Coreea de Sud.

Otto Rehhagel - Regele Otto

Dupa o cariera de 40 de ani, care s-a desfasurat exclusiv in Germania - 10 ani pe gazon si 30 pe banca tehnica, Otto Rehhagel a "iesit in lume". Iar efectul a fost devastator. A preluat in 2003 nationala Greciei si, anul urmator, a cistigat Campionatul European. Cu o nationala care nu cistigase nici un meci la un turneu final si impotriva tuturor sanselor atribuite de specialisti sau case de pariuri, Otto Rehhagel a reusit sa iasa invingator la Euro 2004. Desi a fost acuzata pentru stilul de joc urit, Grecia a reprezentat cosmarul Portugaliei - tara organizatoare, pe care a invins-o de doua ori, in meciul de deschidere si in finala, eliminind in plus, pe parcurs, alte doua favorite: Franta si Cehia. Insa, dupa 2004, visul lui "King Otto", cum este poreclit, s-a transformat in cosmar, Grecia ratind calificarea la Cupa Mondiala din 2006.

Bora Milutinovici - Recordmenul

Un alt specialist al nationalelor mici, care produc surprize la turneele finale ale Cupei Mondiale, este Bora Milutinovici. Sirbul a participat la cinci Cupe Mondiale cu tot atitea nationale: 1986 - Mexic, 1990 - Costa Rica, 1994 - SUA, 1998 - Nigeria, 2002 - China, iar rezultatele au fost impresionante, tinind cont de numele reprezentativelor. Astfel, la trei dintre cele cinci turnee - 86, 94 si 98, Bora Milutinovici a reusit sa treaca de faza grupelor, fiind insa de fiecare data eliminat in optimi. Pe de alta parte, tehnicianul sirb nu a avut acelasi succes la nivelul echipelor de club, cea mai slaba performanta fiind inregistrata la formatia americana Metro Stars, cu care a inregistrat doar patru victorii, trei remize si 25 de infringeri, dindu-si demisia dupa cel mai slab sezon din istoria clubului.

Zico - Brazilianul adoptat de japonezi

Dupa ce a jucat peste o mie de meciuri oficiale in cariera, Zico a devenit, imediat dupa ce si-a agatat ghetele in cui, ministru al Sportului in Brazilia. Dupa Cupa Mondiala din 2002, el a preluat una dintre nationalele-gazda ale acestui turneu, Japonia, reusind sa o califice fara emotii la CM 2006, din Germania. Pe de alta parte, Zico nu este hotarit daca sa-si continue cariera pe banca tehnica sau sa se mute la munca de birou. Pina atunci, el i-a anuntat pe asiatici ca-si va da demisia de la cirma nationalei Japoniei dupa turneul final din Germania, indiferent de rezultatele pe care aceasta reprezentativa le va obtine la vara.

Alberto Parreira - Goana dupa dolari

Brazilianul Carlos Alberto Parreira, care a participat la patru Cupe Mondiale cu tot atitea echipe, Kuweit - 1982, Emiratele Arabe Unite - 1990, Brazilia - 1994 si Arabia Saudita - 1998, este al doilea selectioner cu experienta, tinind cont de acest aspect, dupa Bora Milutinovici. Tehnicianul sud-american intra insa in categoria antrenorilor care prefera petro-dolarii in locul performantei, la fel ca si Anghel Iordanescu. In cele trei participari la cirma reprezentativelor unor tari din Orientul Mijlociu, Parreira a obtinut doar doua remize in noua meciuri, terminind de fiecare data pe ultimul loc, cu un golaveraj general dezastruos: sase goluri marcate si 24 primite. In prezent, tehnicianul a revenit pe banca nationalei Braziliei, cu care a cistigat grupa sud-americana de calificare la Cupa Mondiala din Germania.