Cum s-a instalat Ion Iliescu in fruntea tarii

Continutul stenogramei primei sedinte a Consiliului Frontului Salvarii Nationale este destul de bogat in informatii despre situatia reala a corpului politic prefigurat prin comunicat in noaptea de 22 decembrie 1989. Ea dezvaluie fragilitatea acestui prim corp politic al tarii eliberate, precum si distanta masurata in experienta, abilitate si subtilitate politica intre grupul de activisti ai partidului comunist, complotisti si agenti, condus de Ion Iliescu si personalitatile societatii civile puse pe lista CFSN.

S-a comentat indelung asupra acelui moment, in care ar fi existat o directie politica democratica autentica imprimata de personalitati ca Doinea Cornea sau Ana Blandiana, in contrast cu neocomunismul sau perestroikismul lui Ion Iliescu. Asa ceva stenograma nu dezvaluie.

Ideea de la care a pornit Ion Iliescu in conducerea lucrarilor primei sedinte CFSN - pe care, de altfel, o numeste "plenara" - a fost aceea ca persoanele inscrise pe lista citita in seara de 22 decembrie la Televiziune sunt de doua categorii: revolutionari care si-au asumat riscul sa organizeze noua putere, care au infruntat gloantele, care au luptat cu teroristii fanatici ai lui Ceausescu, si personalitati cunoscute pentru atitudinea lor anticeausista, dar care au stat acasa si s-au uitat la televizor cum risca primii.

Este adevarat ca pe lista citita la Televiziune si in Comunicatul din 22 decembrie publicat in Monitorul Oficial, pozitia lor era inversa: se incepea cu Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tökes... si se termina cu Ion Iliescu, acesta din urma, membru al unei conspiratii din interiorul sistemului, cautand legitimarea publica de opozant. Nu fusese un opozant, ci un disident, un adversar doctrinar din structurile de varf ale partidului comunist.