'Premiile iti gadila orgoliul, dar sunt cel mult instrumente de marketing'

Reporter: Ati sperat sa luati mai multe premii la gala de luni seara?

Radu Muntean: Am sperat la mai putine…Problema cea mare sunt banii pe care-i primesti, ca nu te motiveaza. Astfel de premii iti gadila orgoliul, e placut ca toti sa-ti fie aproape. Dar premiile, pe de alta parte, sunt cel mult niste instrumente de marketing, rezultatul judecatii subiective a unui juriu. Nu inseamna foarte mult.

R.: Va asteptati ca filmul sa ia exact la premiile cu care a fost rasplatit, respectiv pentru regie, actor intr-un rol principal, actrita intr-un rol principal si actor intr-un rol secundar?

R.M.: Ma asteptam la premii pentru actori, ma bucur pentru ei, pentru film, in general, mai ales ca gustul criticilor si al presei de acum este inca indreptat spre filmele clasice.

R.: Cum va incadrati filmul in acest context? In ce gen?

R.M.: Nu e treaba mea sa-mi clasific filmul. “Boogie” e un film onest, pe sufletul meu, pe care doream de cinci ani sa-l fac. “Hartia va fi albastra”, din 2006, a fost doar mai usor de realizat, de aceea a fost el primul in ordine cronologica.

R.: Care este urmatorul proiect in care sunteti implicat? Vor fi bani sa-l realizati?

R.M.: Se numeste “Marti, dupa Craciun” si sunt convins ca bugetul primit de la Centrul National al Cinematografiei pentru el ma va ajuta sa-l realizez. Pentru “Boogie”, de exemplu, am primit 300.000 de euro, suma care a reprezentat cam 50% din costurile filmului. Am facut filmul cu 650.000 euro. Astept decizia CNC si pentru acest proiect si sunt increzator.

R.: Cum va situati in raport cu ceilalti regizori tineri romani?

R.M.: Nu stiu care este locul meu in raport cu ceilalti regizori tineri. Pot spune doar atat: ca si ei, incerc sa fac filme oneste, adica filme care incearca sa transmita ceva, fara sa mai simt nevoia de a ambala frumos acel mesaj.

R.: Cum va ganditi filmele?

R.M.: Pe mine scoala m-a mobilizat sa invat sa nu fac ceea ce am invatat acolo! Am vazut multe filme, am lucrat in publicitate si in televiziune timp de 15 ani, de cand am terminat scoala, mi-am cautat singur masura expresiei cinematografice, m-am reglat asa. Ma uit si la filmele colegilor de generatie, cred ca toti facem asta; e un fel de emulatie, de sustinere reciproca. Invatam si ne vedem de treaba. Ii lasam pe altii sa ne judece.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe