A renuntat la un salariu anual cu cinci zerouri in coada pentru a-si crea propria afacere

Zilele trecute am fost in noua "casa" a unui fost mare bancher din sistem: Doru Lionachescu, care tocmai s-a convertit la consultanta pe fuziuni si achizitii de firme. La sediul CapitalPartners, noua companie a celui care si-a petrecut zece ani in functii de top management din sistemul bancar, atmosfera era calma, mult prea relaxata fata de cea regasita intr-o redactie de ziar ori intr-una din cele mai mari banci din Romania.

In acelasi timp, fostul redactor-sef adjunct al revistei Capital de la mijlocul anilor '90 isi aminteste perfect cum se fac interviurile in presa, iar acest lucru reiese din siguranta raspunsurilor sale, dar indeosebi din felul in care intuieste intrebarile mele.

Wall-Street: Cat de greu a fost sa luati decizia de a parasi una din cele mai importante banci din sistem, preferand sa incepeti o activitate pe propriile picioare?

Dupa parerea mea, cel mai greu lucru este acela de a te convinge pe tine insuti sa mergi intr-o alta directie. De fapt, ce inseamna renuntarea la o pozitie inalta? In mintea multora aceasta reprezinta sa renunti la anumite avantaje care sunt asociate cu o astfel de pozitie: o secretara, un sofer, lumea care ti se adreseaza cu apelative precum "Domnule Presedinte". Insa aici intervine personalitatea fiecaruia. Eu nu sunt genul de om care sa fie impresionat de chestiile astea. In cazul in care nu apreciezi foarte mult aceste tipuri de avantaje, renuntarea este mult mai usoara.

In opinia mea, exista din acest punct de vedere trei tipuri de personalitati umane:in primul rand, sunt oameni care vor sa creasca profesional in cariera spre o anumita directie; in al doilea rand, exista persoane care ating anumite pozitii si apoi considera ca avantajele asociate functiei sunt rezultatul muncii depuse pana in acel moment, iar in ultimul rand sunt aceia (asa cum este si cazul meu) care nu se multumesc cu ceea ce au si sunt dechisi la noi provocari.

Wall-Street: Haideti acum, domnule Lionachescu, sa discutam despre motivatii. In primul rand, ce v-a motivat sa plecati dupa ani buni din lumea presei si, in al doilea rand, care sunt motivatiile din acest moment?

De asemenea, ajunsesem sa fiu in presa intr-o pozitie de conducere a revistei Capital care era atunci liderul presei economice ('92 - '94). Peisajul presei de specialitate era cu totul altfel atunci: Tribuna Economica avea o alta pozitie atunci, publicatii precum Adevarul economic si Economistul erau puternice la acea vreme. Astfel, eram atunci intr-o situatie in care ma gandeam care sunt oportunitatile. Una dintre variante era sa editez alaturi de alti prieteni un ziar de afaceri propriu. Insa aceasta ar fi fost doar jumatate de provocare, in esenta as fi avut acelasi job. Am ajuns la concluzia ca in presa esti un fel de arbitru care stie cate putin din toate, insa eu vroiam mai mult, sa intru in joc.

Pe de alta parte, eu nu am fost atras de audio-vizual. De fapt, eu nici nu cred in forta televiziunilor economice deoarece am pierdut cei 10-15 ani in care televiziunea se "batea" cu Internetul. Acum este mult prea tarziu, oricine ar incerca un CNBC ar da faliment intr-o luna.

Wall-Street: Insa atat MediaPro cat si Realitatea Media au anuntat ca vor intra pe aceasta nisa cu cate un post nou de televiziune. Ce credeti?

Este decizia lor, insa eu consider ca astfel de formate nu o sa reprezinte un succes. Exemple precum Bloomberg TV ori CNBC se zbat pe acest sector la nivel international.

Wall-Street: Sa revenim la motivatiile de a parasi presa...

In esenta, motivatia principala era aceea de a face ceva nou, de a ma pozitiona in directia in care mergea societatea. Este foarte important pentru o persoana sa faca acest lucru.

Wall-Street: Stiu ca ati absolvit un MBA in cadrul ASEBUSS. Credeti ca va era necesar un MBA pentru a intra in banking pe o astfel de pozitie la acea vreme?

Obligatoriu. Pentru mine era obligatoriu chiar daca veneam dupa ani buni de presa economica. Insa ca ziarist de business esti asemenea unui medic generalist, stii putin din toate, dar nu exista sectoare pecare sa le cunosti in profunzime. Pe cand in domeniul financiar bancar trebuie sa capeti profunzimea studiului, sa cunosti tehnica bancara, sa faci si sa vezi cat mai multe studii de caz, iar aceste lucruri pot fi acoperite numai de un MBA. Eu aveam categoric nevoie de un studiu de profunzime ca sa pot face saltul spre ING, prima banca straina care venea sa finanteze proiectele companiilor din Romania.

In acel moment eu eram singurul din noua echipa ING care nu avea experienta in banking. Pentru olandezii de la ING era mult mai rentabil sa platesti oameni cu experienta decat sa iei un om de la zero si sa investesti in el.

Wall-Street: Unde v-ati simtit cel mai bine?

Depinde cum definim acest "bine". Multa lume defineste "a te simti bine" prin a fi confortabil. Eu m-am simtit astfel in Citibank, o organizatie cu care m-am identificat foarte mult ca valori si ca cultura organizationala. Acea organizatie functiona impecabil, iar daca ai puterea sa o intelegi totul merge de la sine.

In plus, din punctul de vedere al nivelului de cunostinte si al experientei personale traita locul acesta a fost Bancpost care reprezinta o organizatie mult mai complexa, cu un numar mai mare de angajati si sucursale. Sa dau un singur exemplu: anul trecut am fost presedintele Comisiei de negociere a contractului colectiv de munca, o exeprienta pe care o traiesti doar o data in viata si este posibil numai intr-o organizatie de genul asta. Pe de alta parte, acolo am trait experienta concedierii a 600 de oameni, o experienta dura pe care nu o traiesti in organizatii precum ING, Citibank sau HVB.

Wall-Street: Descrieti, va rog, businessul in care ati intrat si caracterizati aceasta piata.

Impreuna cu doi prieteni fosti bancheri, foarte tineri, Andrei Diaconescu si Victor Capitanu (Alpha Bank si Bancpost), care au iesit din sistemul bancar in urma cu aproape un an, am constituit o companie, Capital Partners. Businessul nostru se indreapta spre trei directii: in primul rand, obtinem si cautam mandate de vanzare-cumparare de companii. Aceasta este o prima linie de activitate. In al doilea rand, facem finantare imobiliara nu numai in sensul strict al finantarii, ci si acela al intermedierii achizitiilor imobiliare. A treia linie principala de activitate o constituie reprezentarea in Romania in regim de exclusivitate a unor operatori financiari care nu au prezenta aici. In general este vorba de fonduri de investitii. In acest moment noi reprezentam unul dintre cele mai importante fonduri de real estate listate la Londra si de asemenea reprezentam un fond sloven, unul dintre cei mai importanti jucatori de pe Bursa.

Wall-Street: Ce va diferentiaza de alte companii de consultanta?

In primul rand, in regimul de mandatare de vanzare sau cumparare noi oferim inclusiv resursele de finantare, mai precis accesul la finantare pentru ca nu avem inca capacitatea de a finanta din fonduri proprii. Cu alte cuvinte, daca eu am un mandat de cumparare pentru o companie ii ofer cumparatorului si posibilitatea de a-si finanta un procent semnificativ al costului de achizitie. Si aici intervine si ne ajuta pe tot partenerii din compania noastra faptul ca am lucrat in domeniu. Avem capital relational, intelegem cum gandesc bancile, si cam in fiecare caz, cunoastem si la ce banca sa mergem pentru ca ii stim profilul de risc.

Wall-Street: Care sunt obiectivele pe termen mediu si lung ale companiei Capital Partners?

Obiectivul nostru principal este sa facem ce ne place pentru ca acest lucru ne-a reunit aici. In ceea ce priveste rezultatele financiare, noi ne-am propus pentru anul acesta un profit de doua milioane de euro EBITDA (n.r.: profitul inainte de plata dobanzilor, taxelor si inainte de scaderea deprecierii si a amortizarii). Ne-am uitat de curand la pipeline, la lista de "dealuri" in faza de executie si am constatat ca este extrem de consistenta. Noi deja am vehiculat o cifra de 250 de milioane de euro pentru valoarea tranzactiilor, insa nivelul real al acestora este cu mult peste cel preconizat.

Pe termen lung, nu excludem nici o varianta, inclusiv un exit catre un investitor strategic (care poate fi o banca, o banca de investitii sau un fond de investitii. Insa este prematur pentru astfel de discutii).

Wall-Street: Unde vedeti Capital Partners peste 10 ani?

Zece ani este prea mult. Noi lucram pe un orizont de 3-5 ani, iar in acest caz eu vad doua variante: sa devenim un investment bank adevarat (ce ne lipseste noua este capacitatea de a finanta cu resurse proprii). O alta cale este reprezentata de o eventuala achizitie de catre un partener strain, international sau regional.

Wall-Street: Cum va explicati ca nu exista deloc nici un exemplu de casa de investitii, de investment bank?

Explicatia este simpla, fiind legata de o anumita predictibilitate a dezvoltarii sectorului financiar. Sa privim mult mai inainte: Romania nu a avut lucruri mult mai simple decat investment banking; nu a avut consumer finacing pana acum cativa ani, nu am avut credit ipotecar pana acum un an si jumatate, nu a avut carduri pana acum trei ani. Toate acestea se leaga intre ele. Romania nu putea avea servicii de consultanta si investment banking in conditiile in care piata de credit ipotecar este de zece ori mai mica decat in Ungaria.

In acest moment, sistemul bancar romanesc este destul de primitiv ca oferta de produse, chiar si la nivel de servicii. In Romania de astazi exista o frenezie a retailului, o etapa pe care au trait-o si altii. Si Grecia si Polonia a intalnit-o in ultimii zece ani, iar noi o traim in momentul asta. Dupa aceasta frenezie a retailului, bancile se vor indrepta si catre alte genuri de servicii cu valoare adaugata mai mare.

Wall-Street: Cum a fost inceputul noului business? Care au fost grijile, amenintarile dar si provocarile?

Principala mea temere era ca la sfarsitul anului trecut va exista o inversare a trendului economic. Mai ales in astfel de activitati esti legat de factori precum cresterea economica. Este foarte logic sa fie asa deoarece apetitul de a achzitiona firme scade in momente de recesiune. Acum am devenit mult mai relaxat, intre timp contractele au inceput sa apara, iar in esenta "decolarea" a fost mult mai placuta decat ne asteptam, avand un pipeline de 200 de milioane de dolari construit in numai doua luni.

Wall-Street: Credeti ca alegerea dumneavostra ii va motiva si pe altii sa faca la fel? Aveti semnale din piata ca se va intampla asa? Credeti ca putem vorbi despre o tendinta?

Nu stiu daca putem vorbi despre o tendinta, dar este in mod vadit o atractie pentru multa lume din domeniul bancar. Exista doua categorii de bancheri: cei care traiesc acest tip de experienta pe care o traim noi prin intermediul nostru. Ar vrea sa faca, viseaza sa faca acest lucru, dar nu vor face niciodata acest pas. In schimb, am semnale ca exista tot mai multi oameni din sectorul bancar care se pregatesc serios sa porneasca un business pe propriile picioare. In principiu, eu ma astept sa vedem iesiri din sistem in diverse directii si ma astept totodata ca romanii din pozitii serioase din cadrul bancilor straine sa se intoarca acasa sa porneasca ceva pecont propriu.

Wall-Street: Care credeti ca este secretul succesului in banking atat pentru un new-entry, cat si pentru un angajat intr-o pozite de top management?

In primul rand, eu am trait un alt fel de banking decat cel ce se configureaza acum. Atunci, noi am experimentat un amalgam de activitati: commercial banking, real estate, retail. Acum, un tanar bancher trebuie sa se specializeze. Astfel, daca acesta doreste sa faca cariera in retail, el trebuie sa se concentreze pe acest segment. La fel si cu specializarea pe persoane fizice sau munca la ghiseu. De asemenea, cel ce vrea sa faca corporate va trebui sa se concentreze asupra acestui tip de clienti.

In esenta, bankingul nu este o meserie foarte complicata, este un business de executie. Iar noi ne indreptam spre modele in care volumele, si nu marjele trebuie sa fie mari. Iar la acest nivel, nivelul de executie este decisiv, sa fii capabil sa faci volume foarte mari zilnic, sa servesti un numar foarte mare de clienti, sa intretii un numar consistent de sucursale. In opinia mea, nu exista bancheri geniali, ci cei care fac executie foarte bine.

Iar la nivel de sistem devin elementare doua caracteristici: capacitatea de a respecta regulile, care sunt din ce in ce mai stufoase, iar costul reglementarilor este din ce in ce mai mare si in al doilea rand, cunoasterea IT-ului la un nivel performant.

Wall-Street: Cum caracterizati presa economica de astazi?

In ansamblu, in presa mi se pare ca exista o redundanta, prea multe voci. Numarul de cotidiene este mult prea mare la noi. Ca fost redactor, rasfoiesc presa economica de la noi si nu pot sa nu mi ascund dezamagirea fata de lipsa de substanta si de continut. Nu exista nici o publicatie romaneasca care sa ma faca sa o cumpar saptamanal. Personal, cred ca revista Capital are un nivel de evolutie stagnant, iar Business Magazin creste usor. In acelasi timp consider ca suntem in contratimp. In toata lumea publicatiile saptamanale sunt in cadere libera si se orienteaza spre online, iar noi acum tocmai le lansam.

Wall-Street: O ultima intrebare. Imaginati-va ca ati fi astazi proaspat absolvent de facultate. Care ar fi primul pas pe care l-ati face pe plan profesional?

As face un MBA neaparat nu atat pentru CV, cat pentru a aprofunda un anumit domeniu. Presupunand ca am stabilit exact ceea ce vreau sa fac, spre exemplu, banking ori farmacie, as alege sa fac studii aprofundate in acest domeniu. Consider ca este dificil pentru un tanar sa inceapa ceva pe cont propriu deoarece acesta nu detine doua ingrediente importante: capitalul relational si reputatia.

---

Despre autor: