Perioada de dupa decembrie 1989 nu a dus la schimbari de substanta in relatia cu URSS si, ulterior, cu Federatia Rusa. In primii ani, precautia excesiva a presedintelui Ion Iliescu de a nu fi considerat cu vederi pro-ruse a facut ca relatiile bilaterale sa bata pasul pe loc, de unde chiar si cei cu intentii bune nu au reusit sa le urneasca. Din partea rusa, inocularea indelungata de venin antiromanesc nu poate fi anihilata usor.
Primii ani de dupa prabusirea URSS puteau fi in beneficiul ambelor state, dar startul s-a pierdut, au rezultat doar stagnare si regres. Alexandr Ciurilin, actualul ambasador al Rusiei, reputat si experimentat istoric, a declarat, dupa momentul prezentarii scrisorilor de acreditare, ca "noua Rusie nu considera pe nimeni dusman" si ca politica externa "este construita pe baze pragmatice", fapt extrem de incurajator. Sper ca si responsabilii din tara noastra au receptat dorinta diplomatului rus "ca si la Bucuresti sa se asculte cu atentie ce se vorbeste la Moscova".

Dar referirile la acest spatiu sunt doar de ordin general, mai ales ca diplomatia romaneasca de dupa 1990 nu a avut un program concret de dezvoltare a raporturilor cu Federatia Rusa si statele succesoare ex-URSS. Ministerul Afacerilor Externe (MAE) nu a avut o strategie pe termen lung de politica externa, valabil si pentru Presedintia tarii, cu obligatii constitutionale de practica a unei astfel de diplomatii.

Principiul "merge si-asa" nu mai functioneaza

Toate institutiile cu atributii in politica externa s-au angajat cu forta aproape exclusiv in realizarea celor doua obiective majore, NATO si UE, timp in care state importante au fost neglijate cu buna stiinta, zone cu o dinamica extraordinara, bogate in resurse naturale.

Fostul ministru polonez de Externe, Geremek, arata cum, in timpul tratativelor cu NATO si UE, Polonia facea deliberat eforturi uriase pentru relatii continue si profitabile cu Rusia, Ucraina, Belarus si statele ex-sovietice din Asia Centrala. Singurul ministru de externe cu viziune mai larga, Adrian Severin, a fost schimbat din functie mult prea devreme, dupa ce a obtinut deschiderea de oficii diplomatice in Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan si Georgia (deschise abia in 1997-1999), tari cu economii viabile si bogatii naturale prodigioase. Din pacate, aceste oficii au fost slab incadrate cu personal, dotate logistic foarte modest, devenind ineficiente. Aceasta situatie se mentine si in prezent, astfel ca Romania nu se bucura de disponibilitatea extraordinara a acestor regiuni. Institutiile guvernamentale si intreprinzatorii particulari au actionat "dupa ureche", s-au deplasat nepregatiti, neinformati, fara o solida documentare, rezultand - invariabil - esecuri. Inevitabil, acestia au adus un prejudiciu de imagine tarii noastre, compromitand, practic, orice perspectiva apropiata.


Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.