O carte de pe alta planeta

S-ar corecta oare marii infractori - hoti, talhari, violatori, ucigasi - daca in detentie ar fi siliti sa miroasa florile si sa priveasca la stele? Eu spun ca da. La fel cum cred ca lumea ar fi mai buna daca sotii, la divort, s-ar preocupa nu de partajarea averii materiale agonisite impreuna, ci de impartirea corecta a apusurilor de soare si a rasariturilor de luna admirate umar la umar. „Micul print" e o carte aparuta pe timpul tragic al celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 1943. Menirea ei este sa certifice ca, de-un veac incoace, a te imbata cu parfumul unei flori a devenit o chestiune de viata si de moarte.
Am preferat povestea Micului Print aparuta in 1987, in antologia de „Proza fantastica", sub egida revistei „Astra". Ehei, ce antologii erau acelea si cum le pastrez si astazi cu sfintenie! De romanizarea Printisorului s-a achitat Domnita Gherghinescu Vania. Pretul la care „RAO" vinde acum cartea (35 RON) mi se pare prohibitiv. Unul din lucrurile pe care nu i le pot ierta profesoarei de franceza e ca mi l-a impus pe gingasul Printisor in clasele mici, chiar minuscule. Am inteles ceva atunci, din toata povestea lui? Nici vorba. Vedeam ca gingasul personagiu e venit de pe alta planeta si socoteam ca parintii lui il cauta in disperare, publicandu-i fotografia prin ziarele intergalactice, la rubrica „Persoane disparute". Ma miram ca Micul Print doreste un miel desenat, pe care sa-l duca acasica, dar presupuneam ca si pe-acolo, pe la el, se apropie Pastele si n-are ce pune pe masa.

Nu, cu „Micul print" n-ai ce face in copilarie, cand candoarea e subinteleasa. „Micul print" trebuie, din contra, consumat oscior cu oscior la maturitate, cand oamenii tind sa devina mult prea seriosi, in propriul lor detriment. Si cred ca aceasta minunata carte poate fi interpretata si asa: ca un pamflet poetic, impotriva celor loviti de greaua dambla a seriozitatii. Ce crima e ca „toti oamenii au fost mai intai copii, dar putini dintre ei isi mai aduc aminte"! Paginile lui Antoine de Saint-Exupery isi fac o sfanta datorie din a le aduce aminte adultilor de unde au plecat. E dureros ca unui om mare nu-ipoti vorbi „nici de serpi boa, nici de paduri virgine, nici de stele". Ca sa te faci inteles de un om mare, trebuie sa te cobori la nivelul lui si sa-i trancanesti „de bridge, de golf, de politica si cravate."

Avionul pilotat de autor are o pana taman in buricul Saharei, „la o mie de mile de orice asezare omeneasca". Apa e pe sfarsite, supravietuirea depinzand de imediatul dres al aparatului, si ce poate fi mai neplacut decat sa lucrezi sub presiunea timpului. Atunci apare, aidoma unei oaze blonde, Micul Print, care cere, mai bine zis pretinde, sa i se deseneze un miel. Un miel mititel, pe care sa-l ia cu el, pe minuscula sa planeta, nu mai mare ca o casa. Poti sa nu dai ascultare unui astfel de ordin, emis dintr-o gura de copil? Bineinteles ca nu. Poti crede ca ai halucinatii, in fata unor asemenea cereri? Nicidecum, intrucat „cand vrei un miel e dovada ca existi". Printisorul e multumit de mielul desenat de autor. Asa de multumit ca-si sloboade gura. Povesteste: e frumos acasa la el, desi zilnic trebuie sa deretici. „Cand ti-ai terminat toaleta de dimineata, trebuie sa faci cu grija toaleta planetei." Asta presupune un volum considerabil de munca, fiindca trebuie sa smulgi baobabii si sa cureti „cu grija hornurile vulcanilor in activitate; are doi vulcani in activitate. Si e destul de comod dimineata, cand fierbe ceaiul." Mai poseda si-un vulcan stins si-l curata si pe acela, ca sa nu se sufoce, in eventualitatea ca i s-ar nazari sa erupa, fiindca asta-i farmecul vulcanilor: au un caracter in buna parte imprevizibil.

Adevarata comoara a Micului Print e insa floarea sa, o floare frumoasa si aristocratica mai ales, care-i imbalsameaza planeta cu respiratia ei ireprosabila. „Si e atat de naiva. Are patru spini, o nimica toata, ca sa se apere impotriva lumii." Cand vine ora mesei, floarea vrea sa fie adapata cu politete ireprosabila de paharnic, dintr-o stropitoare corespunzatoare rangului sau. Iar noaptea, ca sa tina curentii frigurosi la distanta, floarea cere sa doarma adapostita sub un glob, de preferinta de cristal.

Floarea si Micul Print se iubesc la nebunie, dar, pentru a-si verifica adancimea sentimentului reciproc, el alege sa plece in lume, pentru un timp, intr-un raid interplanetar. Ca sa evadeze, „profita de o migratiune de pasari calatoare". In ciuda orgoliului ei enorm, floarea ramane sa-l

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe