In Romania sunt inregistrati, la ora actuala, 300.000 de pescari cu carnet de membru. Profesionistii, dar si ceilalti, amatorii, estimati la doua milioane, sunt invidiosi pe succesul unui adevarat campion. Ion Pana, un bucurestean in varsta de 68 de
In Romania sunt inregistrati, la ora actuala, 300.000 de pescari cu carnet de membru. Profesionistii, dar si ceilalti, amatorii, estimati la doua milioane, sunt invidiosi pe succesul unui adevarat campion. Ion Pana, un bucurestean in varsta de 68 de ani, detine cateva recorduri greu de egalat pentru oricine: 41 de ani neintrerupti de pescuit la cel mai inalt nivel, timp in care a participat la 16 turnee finale pe plan mondial, campion si vicecampion mondial, de patru ori nr. 1 pe plan national, multiplu medaliat la diferite concursuri interne si internationale etc. Aceasta ar fi, pe scurt, CV-ul lui Ion Pana. Considerat ca fiind cel mai tare din bransa, unul care a avut cu adevarat „Fir intins”, Ion Pana s-a destainuit „Gardianului”.

- Cand si de unde ati luat microbul pescuitului?

- Inca din copilarie. As spune acum, dupa ani si ani, ca era normal sa ma fac pescar pentru ca m-am nascut pe malul lacului Herastrau. La inceput a fost o joaca, unul dintre fratii mei mi-a pus undita in mana la 16 ani si, dupa numai trei ani, am ajuns sa castig primul meu concurs oficial de pescuit. Se intampla in 1959.

- Ca re a fost recordul de-a lungul anilor?

- Un crap de 14 kilograme pe lacul Batal, de la Afumati. Aceasta a fost una dintre intamplarile de care imi aduc mereu aminte cu placere. Totusi, pescuitul nu se masoara in kilograme, ci in satisfactia de moment.

- Dar una dintre amintirile neplacute?

- A fost in 1990, cand echipa Romaniei a plecat la un important concurs international, in Spania, cu un microbuz inchiriat de AGVPS. Pe drum, mai exact la Bologna, s-a rupt puntea si am fost la un pas de a rata startul competitiei. Ne-au salvat organizatorii spanioli, care au trimis un alt microbuz, dar esecul a fost total. N-am prins nimic. Toate ne-au mers pe dos atunci, celor sapte concurenti, sefului delegatiei si antrenorului.

Fiecare echipa are un antrenor pe post de iscoada

- Exista si antrenor in pescuit? Care este rolul lui?

- Sa faca spionaj pescaresc. Mai exact merge pe mal, pe jos sau cu bicicleta, ii urmareste cu binoclul pe ceilalti concurenti, dar fara sa-i deranjeze, sa vada cu ce momeala dau, ce nada folosesc, la ce adancime si altele. Munca lui este foarte importanta pentru echipa.

- Se poate trai din pescuitul sportiv?

- In nici un caz, cu toate ca s-a ajuns ca la un concurs locul intai sa fie rasplatit cu 2.000 de euro, pozitia secunda cu 1.000 de euro, iar „bronzul” cu 500 de euro. O mare parte din acesti bani se reinvestesc in scule, accesorii, nade sau momeli. Numai ca, pe vremea mea, noi nu ne gandeam la premii in bani, ci doar la glorie.

- Cat timp ati petrecut pe malul baltii? Mai concret, cati ani de viata?

- In cei 41 de ani neintrerupti de activitate cred ca am stat cativa ani buni pe balta. Inchipuiti-va ca mergeam saptamanal, de multe ori in cantonamente de zece zile, ca plecam cu trei, patru zile inainte de concursuri, ca am stat chiar si 33 de zile consecutive la pescuit.

- Sotia a fost de acord sa petreceti atata timp departe de casa?

- N-a avut incotro, s-a obisnuit. Ba, inainte, chiar venea cu mine la pescuit.


Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.