Cine plange acum?

162 la suta. Acesta este procentul de majorare a deficitului de cont curent in ianuarie 2007 fata de ianuarie 2006. Nu e bine. Iata de ce. Va spuneam intr-un articol anterior ca deficitul de cont curent arata diferenta intre economiile si investitiile unei tari. Si intrucat economiile Romaniei nu sunt atat de mari incat sa acopere necesarul investitional, apelam la economiile altor tari. Investitiile straine in Romania. Acestea sunt cele care subventioneaza consumul, apetitul romanilor pentru investitii. Dar pana cand?
Pana cand exista un mediu prietenos. Care, in limbaj de afaceri, se traduce printr-un randament bun. Cand exista perspectiva scaderii randamentului, investitorii straini ar putea iesi din plasamentele din Romania. Riscul? Deprecierea leului, inflatie ridicata, scaderea ritmului de crestere economica putand a se ajunge chiar la inversarea de trend pe termen mediu. Adica, descrestere.
Tot intr-un articol precedent va spuneam ca Romania se comporta ca un mare bogatas, care consuma mult. Din ce in ce mai mult. Consuma cam cu 10 la suta mai mult decat poate produce (or acesta este chiar deficitul de cont curent raportat la Produsul Intern Brut). Or, pentru a-si acoperi plusul de consum fata de productie, Romania vinde cate o bucata din averea pe care o are, si ipotecheaza tot mai mult din averea ramasa. Pana cand? Pana cand nu mai are ce vinde si nu mai are ce ipoteca. Atunci, investitorii se retrag, isi executa ipotecile, si pleaca spre tari mai calde, mai prietenoase.
Urmaresc cu atentie deficitul de cont curent, dinamica lui, si mai ales, modul in care este finantat. Iata ce am observat: In noiembrie, ni se spunea ca deficitul de cont curent, nu este o problema. Pentru ca aveam atat de multe investitii straine directe, care depaseau chiar diferenta dintre ceea ce consumam si ceea ce produceam. Deficitul de cont curent in octombrie, de 7,74 miliarde de euro, era acoperit, prin investitii straine directe in proportie de 100%, si mai ramanea chiar un plus de investitii directe fata de consum, de 2 procente. Gradul de acoperire era de 102%. Am atras atunci atentia sa nu ne imbatam cu apa rece. Un sfert din banii astia era suma obtinuta pe vanzarea BCR - acel "caine care a latrat o singura data" - pentru ca Romania nu mai are un activ de talia BCR, asa ca, o astfel de privatizare si incasare de sume pe viitor este irepetabila. Asadar, investitii straine directe (ISD) de 102%, raportat la deficit. In noiembrie, procentul de acoperire a scazut la doar 93 %. Iar in decembrie 2006, ISD-urile acopereau deficitul doar in proportie de 91%.
Si a venit luna ianuarie 2007, in care deficitul de cont curent a fost de 766 de milioane de euro, in crestere cu 162 la suta (mai mult decat dublu) fata de luna ianuarie 2006, cand deficitul a fost de doar 292 de milioane de euro. Adica, fata de ianuarie 2006, am consumat cu vreo 470 de milioane de euro, mai mult decat am produs pentru consum, si acum, vine partea mai dureroasa. Investitiile straine directe au fost in ianuarie de numai 394 de milioane de euro. Adica, au acoperit deficitul din ianuarie in proportie de doar 51,4%. Cum vi se pare aceasta cifra fata de cea din octombrie 2006, cand deficitul era acoperit in proportie de 102%? Mie mi se pare extrem de redusa. Sigur, criticii vor spune, ca nu e relevanta o singura luna, ci ca trebuie sa privim in istoric. Pentru ei, am un contraargument. Voi lua ultimele 13 luni.
Insumand investitiile straine directe din ultimele 13 luni, vom ajunge la cifra de 10,73 miliarde de euro (cu tot cu BCR). Privind deficitul de cont curent in ultimele 13 luni, vom ajunge la cifra de 9,49 miliarde de lei. Si, atunci, in ce proportie este acoperit deficitul de cont curent din investitii straine? In proportie de 88%. Asta ne arata ca doar in 3 luni (noiembrie, decembrie, ianuarie), gradul de acoperire a scazut cu 14 procente (de la 102% la 88%). Ce ne spune asta? Este un semnal, pe care trebuie sa il percepem astfel: strainii sunt mult mai putin dispusi sa ne subventioneze plusul de consum prin investitiile pe care le fac ei la noi. De ce? Pentru ca le scad randamentele. Si daca le scad, o parte incepe sa se retraga, iar altii vin intr-un ritm mai redus. Si atunci, cum vom mai ajunge la investitii straine directe de 10 miliarde de euro in 2007, asa cum spunea presedintele Basescu in Egipt? Sau, macar la cele 7,6 miliarde de euro, estimate de Comisia Nationala de Prognoza?
Raspunsul probabil este ca nu vom ajunge. Raspunsul posibil este ca Romania, in calitate de bogatas, va mai vinde o parte din averea tarii si va ipoteca mai mult din ceea ce ii ramane, pentru a atrage banii acestia. Acum, "plang" cei care se gandesc la evolutia economica pe termen mediu si lung, si tac cei care se gandesc doar la evolutia de azi si de maine. Dar cine va plange atunci? Cand, daca nu suntem atenti, ne vom indrepta spre diminuarea ratei de crestere economica, si, pe termen mediu, poate chiar la inversarea de trend?
Cine plange acum? Plang exportatorii, care incaseaza din ce in ce mai putin pe marfa vanduta, atunci cand li se intorc banii in tara si ii transforma in lei (leul se afla acum la cel mai ridicat nivel fata de euro din ultimele 5 saptamani, dupa ce anul trecut s-a intarit cu aproape 9% fata de moneda unica europeana). Mai plang romanii plecati in strainatate, care trimit bani. Ganditi-va, ei au trimis anul trecut 5 miliarde de euro. In urma aprecierii de curs, destinatarii banilor au pierdut echivalentul in lei a aproape 400 de milioane de euro. Banii astia, pur si simplu, s-au pierdut pe drum si nu au ajutat la acoperirea nevoilor celor care au primit aceste sume. Cine mai plange acum? Plang cei care constata ca anul trecut rata inflatiei a fost de 4,87 la suta. De ce plang? Pentru ca ei constata totusi ca anul trecut combustibilii s-au scumpit totusi cu 28%, tigarile cu 17%, energia electrica cu 33%, costul ingrijirii medicale s-a majorat cu 7%. Sigur, s-a ieftinit faina cu 2% si carnea de pasare cu 4% si incredibil de mult s-au ieftinit dovleceii si alte legume, cu 25%, dar, cand pui facturile la care platesti mai mult si pe cele al caror pret a scazut, nu iti vine sa plangi?
Iar daca investitorii straini se hotarasc sa isi marcheze randamentele si sa plece, care va fi efectul? Deprecierea monedei nationale. Care inseamna inflatie. Care inseamna preturi mai mari. Care inseamna scumpire de credite, care inseamna randamente diminuate la investitiile deja facute. Si cei care plang acum nu cumva vor plange si mai tare? Si cei care tac acum nu vor plange atunci?

---

Despre autor: