Lumea prin care trec - Repulsia

E curios cum repulsia lui Camil Petrescu (foto) fata de superficialitate s-a transmis si eroilor sai. Aceasta face sa se manifeste, de-a lungul intregii opere camilpetresciene. De altfel, in ultima instanta, drama eroilor camilpetrescieni e, cum ne spune Marin Preda, un fenomen de relatie: relatia dintre eroul intelectual, care ia totul in serios, si lumea inconjuratoare, care trece prin si printre lucruri cu maxima superficialitate. Ceea ce starneste ura - marturisita - a autorului e mai ales superficialitatea discutiilor, a ideilor, a conversatiilor. ""Intimplarea e intre cele obisnuite, iar discutia e la fel ca toate discutiile literare, filozofice, artistice, politice, militare, religioase ale oamenilor care, in saloane,
in restaurante, in tren, in sala de asteptare a dentistului isi spun parerea lor, cu convingerea neinduplecata si matematica cu care larvele isi tes in jur gogosi"" - noteaza undeva, cu maxima rautate, Stefan Gheorghidiu. In ""Ultima noapte de dragoste..."", in ""Patul lui Procust"", in piesele de teatru cele mai reprezentative ale lui Camil Petrescu dau navala ""insi simpatici"", care au idei in toate problemele, care-si spun parerea.
O trancaneala persistenta si vesela, cum numai in lumea lui Caragiale mai poti intalni. Camil Petrescu a scris o piesa despre Caragiale. Nu cumva Camil Petrescu e de fapt un Caragiale fara umor?

---

Despre autor: